Absurditate Unde în lume se iau impozite din tranzacţii între companii, care apar ca „investiţii străine directe“ şi sunt încurajate în orice stat? Vânzarea Rompetrol către KazMunaiGaz a declanşat o mini-isterie naţională. Majoritatea comentatorilor au salutat decizia. Economic, are sens pentru partea (privată) română, datorită preţului excelent. Mai mult, cele 25 de procente rămase în partea română (+partener american) vor valora curând mai mult decÃ
Absurditate Unde în lume se iau impozite din tranzacţii între companii, care apar ca „investiţii străine directe“ şi sunt încurajate în orice stat?
Vânzarea Rompetrol către KazMunaiGaz a declanşat o mini-isterie naţională. Majoritatea comentatorilor au salutat decizia. Economic, are sens pentru partea (privată) română, datorită preţului excelent. Mai mult, cele 25 de procente rămase în partea română (+partener american) vor valora curând mai mult decât cele 75% vândute acum, iar noi avem de câştigat şi prin diversificarea surselor de aprovizionare. Însă, au existat şi analişti care au atacat vehement tranzacţia, din cel puţin două unghiuri. Unghiul „criptocomunist“ a fost reprezentat de un fost şef de servicii externe, care a urlat că statul nu a văzut niciun ban în această „înstrăinare de companie românească“. Or, grupul nu e o companie românească, iar valoarea sa e dată şi de reţeaua franco-spaniolă construită de un basc (Dyneff). Unde în lume se iau impozite din tranzacţii între companii, care apar ca „investiţii străine directe“ şi sunt încurajate în orice stat? E adevarat, dacă dl Patriciu şi-ar lua acasă banii, ar da 16% în România – impozit pe câştig din tranzacţie – şi probabil mult mai puţin în Elveţia sau Olanda. Însă, dacă ar fi făcut tranzacţia în România, sigur găsea o modalitate să plătească tot impozit ce tinde spre 1% (majorare de capital, vânzare între companii ş.a.).
Unghiul rezonabil a fost cel prin care s-a deplâns jalnica sumă încasată de statul român pe „mult mai valorosul Petrom“. Cum stau lucrurile? Statul a încasat nu 1,4-1,5 miliarde euro, ci numai 0,67 miliarde la privatizarea din 2004, restul urcând participarea OMV până la 51% prin recapitalizarea companiei. 33% au fost vândute direct cu 0,67 miliarde de euro, deci Petrom valora atunci două miliarde de euro. Statul a rămas însă acţionar cu 41% din Petrom. Dacă în mâinile statului Petrom a valorat mult timp la bursă 0,4 miliarde de euro, apoi un miliard de euro, fiind neinformatizată, cu contabilitate neintegrată şi sursă de căpuşe, în timp ce profiturile tindeau spre zero în numele unei ciudate „protecţii sociale“ pentru deţinătorii de automobile, acum, în mâinile OMV, Petrom valorează pe bursă circa 9-10 miliarde de euro. Aşadar, statul a câştigat 3,54 miliarde de euro pentru 91% din Petrom, valoare dată de 0,67 miliarde + 41% x (9-2) miliarde euro. La 100% corespund 3,89 miliarde euro! Adică o sumă mai mare decât cele 2,6 miliarde euro, valoare la 100%, cu care a fost vândut Rompetrol, în condiţiile în care Rompetrol va încheia acest an cu o cifră de afaceri de peste 5 miliarde euro, iar Petrom, la vânzare, nu avea mai mult de două miliarde euro!
E adevărat, în ambele cazuri au contat aşteptările viitoare. Calculul hârtiei arată însă că statul a vândut la un preţ de 3,7 ori mai mare decât Patriciu – raportat ca preţ bursier/vânzări anuale (P/Sales) – dacă şi-ar vinde azi şi ultimii 41% prin bursă! Numai creşterea majoră a valorii Rompetrol în mâinile KazMunaiGaz ar reechilibra comparaţia celor două tranzacţii.
A afirma că Patriciu – care a preluat o gaură neagră (Petromidia), în completarea unei case de comerţ muribunde, şi a făcut din ele un super-grup modern, întins pe tot continentul – a preluat gratis de la stat ceva şi l-a vândut pe miliarde, în timp ce Petrom, fără profituri, a fost „vândut pe gratis“ de către acelaşi stat, mi se pare fie rea-voinţă, fie o nesocotire a regulilor jocului în economia de piaţă.
Radu Limpede, economist