Orice persoană fizică autorizată sau convenţie civilă va putea fi încadrată la activităţi dependente, potrivit modificărilor Codului fiscal. În acest caz, nivelul taxelor va fi identic cu cel pentru salarii, adică dublu sau chiar triplu faţă de cuantumul actual.

Persoanele fizice autorizate ­(PFA), precum şi cele care au venituri din convenţii civile, drepturi de proprietate intelectuală sau orice activitate independentă vor fi taxate în plus de la 1 iulie. Contribuţiile individuale de pensii (10,5%), sănătate (5,5%) şi şomaj (0,5%) devin obligatorii, potrivit unui comunicat al Ministerului Finanţelor. Baza de calcul a acestor contribuţii este limitată la cinci salarii medii pe economie, însemnând un total de 9.180 de lei. Suma datorată suplimentar faţă de cea achitată la buget acum va fi de cel mult 1.500 de lei anual, în condiţiile în care unele dintre contribuţii se datorează deja. De exemplu, contribuţia de sănătate este obligatorie pentru veniturile din drepturi de autor. PFA plătesc atât contribuţia de sănătate, cât şi pe cea de pensie, (cu excepţia celor care au carte de muncă) dar nu şi pe cea de şomaj. Pentru convenţiile civile nu se varsă niciun fel de contribuţii. Prevederile referitoare la noua baza de impozitare ar trebui să se regăsească în legea pensiilor, legea sănătăţii sau a bugetului, atât timp cât Codul fiscal nu conţine prevederi referitoare la contribuţiile de asigurări. Ministrul Vlădescu nu a făcut însă nicio referire la vreo modificare a acestor legi. Povara taxării creşte substanţial în cazul în care aceste activităţi independente ajung să fie reîncadrate ca activităţi dependente. Modificările aduse Codului fiscal prevăd câteva criterii în acest scop. Dacă o activitate independentă îndeplineşte cel puţin unul dintre aceste criterii, atunci veniturile vor fi tratate exact ca şi cele salariale. Concret, vor fi obligatorii nu doar contribuţiile individuale (de 16,5% cumulat), ci şi cele ale angajatorului (încă cel puţin 26,5%, în funcţie de specificul activităţii).

Ce mai e independent?

„Termenii folosiţi pentru definirea activităţilor dependente sunt extrem de vagi, lasă loc la interpretări şi, în consecinţă, la abuzuri din partea organelor de control“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert. Atâta timp cât normele Codului fiscal includ şi acum limitări pentru încadrarea activităţilor independente, noile prevederi nu fac decât să ofere organelor de control justificări pentru calificarea oricăror activităţi ca dependente.

„Inclusiv o convenţie civilă, care are un caracter absolut ocazional şi care, de cele mai multe ori, presupune folosirea bazei tehnico-materiale a plătitorului de venit, poate fi reconsiderată ca venit de natură salarială“, precizează Istrate.

Modificările au o mulţime de neclarităţi. Una dintre ele vizează răspunderea în solidar a beneficiarului şi a plătitorului de venit, iar alta se referă la retroactivitatea legii. Sorin Istrate spune că, în mod normal, ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare „însă, pentru că modificările introduse se referă doar la clarificări suplimentare a ceea ce înseamnă activitate dependentă, organele fiscale nu vor ezita să reconsidere pe toată perioada de valabilitate un contract care a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe şi care se află în derulare şi după introducerea acesteia“.

Potrivit Ministerului Finanţelor, ordonanţa de urgenţă va intra în vigoare la 1 iulie 2010.

Au existat lacune legislative care au permis utilizarea diverselor sisteme de plată sau circuite de fraudare fiscală, în scopul obţinerii de venituri.
Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor

Cum se califică o activitate ca dependentă?

Potrivit proiectului de modificare a Codului fiscal, postat pe site-ul Ministerului Finanţelor şi aprobat de Guvern, orice activitate independentă poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul din următoarele criterii:

– Beneficiarul de venituri este în relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul lor de îndeplinire, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru.

– Foloseşte baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă şi altele asemenea.

– Contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu.

– Plătitorul de venituri suportă cheltuielile de deplasare, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate

– Plătitorul de venituri suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţiapentru incapacitate temporară de muncă în contul beneficiarului de venit.

– Orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii.