Fără îndoială, aţi tot auzit mesaje alarmist-populiste de la politicieni despre cum liberalizarea pieţei de energie înseamnă creşterea preţurilor, iar consumatorii mici (IMM-uri şi gospodării) riscă să fie abuzaţi de puterea de monopol a furnizorilor. Cât e adevăr şi cât este minciună?
- Preţurile la energia electrică NU vor creşte odată cu liberalizarea. Mai exact, de câţiva ani, preţurile reglementate pentru energie sunt pe medie aproape egale cu cele din piaţa liberă. Dacă toată piaţa reglementată (gospodării) s-ar liberaliza mâine, preţurile ar rămâne la fel. De fapt, preţurile reglementate au fost folosite în ultimii ani doar ca să se subvenţioneze producători ineficienţi pe cărbune şi gaze (Termoelectrica, Oltenia, Hunedoara) prin profiturile Hidroelectrica şi Nuclearelectrica şi ca să se ofere referinţe false de preţ pentru contractele cu „băieţii deştepţi“. Adică, Hidroelectrica vindea la reglementat la jumătate din preţul din piaţă, ceea ce permitea centralelor termo să vândă tot la reglementat la preţ dublu celui din piaţă, preţul la care ajungea energia la noi fiind un preţ „amestecat“, mediu, aproape de cel din piaţă. În acelaşi timp, „băieţii deştepţi“ aveau o scuză să ceară de la Hidroelectrica energie la preţ doar un pic peste cel cu care Hidroelectrica vindea la reglementat, în loc să fi cumpărat la preţ de piaţă. Totul, evident, netransparent.
- Preţurile pentru gaze la consumatorul final vor creşte cu vreo 35%-40% odată cu liberalizarea. De aceea, trebuie pusă în aplicare o schemă de sprijin pentru consumatorii cei mai „loviţi“ de creşterea preţurilor – nu doar cei săraci (care şi consumă puţin gaz), ci şi consumatorii din mediul urban care s-au deconectat în anii trecuţi de la termoficare şi şi-au instalat centrală proprie pe gaz. Micul secret e că liberalizarea se putea face încă de acum mulţi ani, în 2009, în 2011 sau chiar acum, fără să plătiţi mai mult din buzunar. Pur şi simplu, se puteau transfera subvenţiile cu gaz ieftin date marilor consumatori industriali în subvenţii către casnici, dacă asta se dorea.
Ce nu vă spune iarăşi nimeni, cu cât preţurile reglementate sunt mai departe de nivelul real al pieţei libere, cu atât sunt subvenţionaţi mai mult consumatorii mai bogaţi şi cu consum mai mare, şi mai puţin cei mici. De pildă, în 2012, în piaţa de gaze, prin subvenţia prin preţuri reglementate 38% din sprijin se ducea la cei 20% cei mai bogaţi consumatori, şi doar 6% la cei 20% cei mai săraci. Toată subvenţia e limitată şi suportată de cineva, de firme (care vând la preţuri mai mici decât ar putea-o face) sau de stat (care încasează mai puţine impozite): ar trebui să vedem transparent câte subvenţii se dau şi cui. Dacă vrem să sprijinim industria, subvenţia să fie transparentă şi legată de angajamente de investiţii şi locuri de muncă; dacă vrem să dăm subvenţii „sociale“, cum pretindem că facem amânând liberalizarea, să fie date într-adevăr celor mai săraci.
- Liberalizarea ESTE în beneficiul consumatorilor. Într-o piaţă liberă, consumatorul îşi poate alege liber furnizorul, exact ca pentru Internet sau servicii de telefonie. Chiar dacă reţeaua de fire sau de ţevi care vă intră în casă aparţin de o firmă, furnizorii sunt cu totul alte firme. Puteţi încheia contract cu orice furnizor (peste 100 pentru gaze, peste 60 pentru energie electrică); cel care gestionează firele şi ţevile, distribuitorul, e obligat să vă asigure acces prin reţea şi tarifele de reţea sunt integral reglementate.
- În realitate, preţurile reglementate au ascuns corupţie şi ineficienţe, mai curând decât au ajutat consumatorii casnici. După calculele EFOR, pierderile pe ultimii 10 ani se ridică la 26,6 miliarde de lei pentru energia electrică şi 13,8 miliarde lei pentru gaze – bani care se puteau economisi la buget fără ca micii consumatori casnici să plătească mai mult decât au făcut-o pe factură. În alte cuvinte, am pierdut de 5 ori autostrada Piteşti-Sibiu. Puteţi afla mai multe pe tefuralafactura.ro, o campanie Expert Forum.
Otilia Nuțu este analist de politici publice în energie şi infrastructură Expert Forum