Doua proiecte de investitii, in valoare totala de 26 de milioane de dolari, urmeaza sa fie finalizate pana la jumatatea anului 2003. Primul consta in conectarea retelei de transport gaze naturale din Romania la reteaua vest-europeana, pe ruta Arad-Nadlac. Cel de-al doilea proiect urmareste conectarea sistemului de transport cu cel bulgar, pe ruta Turnu Magurele-Plevna. Scopul celor doua proiecte este diversificarea surselor potentiale de aprovizionare cu gaze naturale si dezvoltarea tranzitului
Doua proiecte de investitii, in valoare totala de 26 de milioane de dolari, urmeaza sa fie finalizate pana la jumatatea anului 2003. Primul consta in conectarea retelei de transport gaze naturale din Romania la reteaua vest-europeana, pe ruta Arad-Nadlac. Cel de-al doilea proiect urmareste conectarea sistemului de transport cu cel bulgar, pe ruta Turnu Magurele-Plevna. Scopul celor doua proiecte este diversificarea surselor potentiale de aprovizionare cu gaze naturale si dezvoltarea tranzitului prin Romania.
De ce vorbim doar despre surse potentiale de aprovizionare? Pentru ca, deocamdata, gazele naturale importate din Rusia sunt cele mai ieftine. In plus, strategia de dezvoltare a retelelor de transport pentru gazele naturale din Rusia are in vedere, practic, incercuirea Romaniei. O prima conducta, ce trece prin Ucraina, Ungaria si Serbia, are terminalul in Croatia si alimenteaza sudul Europei. Cea de a doua conducta trece prin Republica Moldova si Romania si vizeaza alimentarea cu gaze naturale in Balcani.
Independenta energetica nu tine cont de preturi
In aceste conditii, se poate afirma cu certitudine ca Romania este captiva in reteaua de transport construita de Gazprom. Singurul punct pentru care Executivul de la Bucuresti mai poate actiona este independenta energetica, respectiv posibilitatea de aprovizionare din alte surse, in cazul unor presiuni de ordin financiar sau politic venite din partea Rusiei. In acest ses, interconectarea, desi la prima vedere nu pare sa foloseasca prea mult economiei romanesti, este strict necesara. De fapt, pregatirea pentru deschiderea pietei gazelor a schimbat radical si atitudinea rusilor in negocierile cu partea romana.
Dupa 5-6 ani in care gazul rusesc a ajuns in Romania prin intermediari, Ministerul Industriei si Resurselor este pe cale sa obtina revenirea la importurile directe, ceea ce poate insemna o reducere a costurilor cu pana la 20%. Negocierile s-au purtat la inceputul lunii august intre Alexei Miller, presedintele Gazprom, si ministrul Dan Ioan Popescu. La negocieri a participat si Gabriel Coconea, directorul general de la Transgaz, desi doar Distrigaz Nord si Distrigaz Sud au dreptul de a contracta importuri de gaze. Rezultatul pozitiv al acestor negocieri nu inseamna ca pretul gazului pe piata interna va scadea in urmatoarea perioada.
Liberalizarea pietei si riscurile ei
Dupa estimarile specialistilor, pretul gazelor naturale va fi in crestere usoara in urmatorii trei ani. Or, tocmai dezvoltarea retelelor de transport rusesti in Europa le permite rusilor sa ceara un pret bun pentru gazele naturale si ne obliga pe noi, romanii, sa ne adaptam acestei piete.
Rolul cel mai important pentru a nu scapa de sub control liberalizarea si chiar privatizarea in distributia gazelor naturale cade acum in sarcina Autoritatii de Reglementare (ANRGN). In functie de forma in care vor fi elaborate normativele pentru aceasta piata, atat liberalizarea, cat si privatizarea in domeniul distributiei pot avea efecte pozitive sau negative pentru economia romaneasca. Exemplul Ungariei este edificator in ceea ce priveste privatizarea retelelor de distributie fara sa existe norme care sa reglementeze functionarea pietei pentru gaze naturale. Ungurii s-au grabit sa privatizeze retelele de distributie, si primul efect al acestei tranzactii a fost cresterea spectaculoasa a tarifelor pentru servicii.
In Romania, in prezent se incearca stabilirea unui cadru in care controlul statului asupra tarifelor pentru serviciile prestate in distributia de gaze naturale sa permita liberalizarea treptata a pietei. ANRGN are in vedere faptul ca piata interna de gaze naturale trebuie infiintata treptat, astfel incat industria romaneasca sa se poata adapta la noul sistem de lucru. Pana in 2003 – moment ce coincide cu interconectarea la sistemul de transport vest-european – acreditarea consumatorilor eligibili trebuie sa aiba ca rezultat deschiderea pietei la cel putin 20% din consumul total anual de gaze pe piata nationala. Directiva Consiliului Europei privind procedura pentru imbunatatirea transparentei preturilor la gaze stabileste ca intreprinderile integrate din domeniul gazelor (cum este cazul reinfiintatei Romgaz) trebuie sa asigure transparenta conturilor si separarea lor pe diverse activitati, astfel incat sa fie evitate discriminarile sau subventiile incrucisate.
In aceste conditii, nu este de mirare ca locul in care vor fi amplasate noile depozite de gaze naturale, cu o capacitate totala de aproximativ doua miliarde de metri cubi, a atras interesul cercurilor de afaceri din Romania. In prezent se discuta despre doua depozite a cate un miliard de metri cubi fiecare: unul la Craiova si altul la Margineni (Bacau). Localizarea acestor depozite este importanta atat pentru mediul de afaceri din zonele respective, cat si pentru agentii economici care intentioneza sa devina consumatori eligibili.
Rusii au pus ochii pe consumatorii eligibili
In anul 2005, consumatorii eligibili trebuie sa reprezinte 28% din consumul intern de gaze naturale, iar in 2008, peste 33%. Ceea ce inseamna ca pentru o treime din consumul anual de gaze naturale vor exista consumatori eligibili in urmatorii sapte ani. Acesta este, de fapt, segmentul de piata care ii intereseaza cel mai mult pe reprezentantii Gazprom.
Coincidenta sau nu, cresterea importurilor directe din Rusia de la 1,4 miliarde metri cubi la 3,4 miliarde metri cubi pentru anul urmator este egala cu cota de piata a consumatorilor eligibili la sfarsitul anului viitor. Pana atunci, ANRGN poate declara consumatori eligibili pentru 20% din consumul anual de gaze, respectiv agenti economici, care consuma anual 3,5 miliarde metri cubi de gaze naturale.