Începånd de anul acesta, Spania, Grecia, Danemarca, Ungaria şi Portugalia şi-au deschis piaţa muncii pentru romåni. Gestul este mai degrabă simbolic, întrucåt tot mai puţini compatrioţi au şanse să-şi găsească de lucru în vestul continentului.
Abia la doi ani după ce romånii au devenit cea mai mare comunitate de imigranţi din Spania, guvernul de la Madrid decide deschiderea pieţei muncii pentru conaţionalii noştri. De ce atåt de tårziu? „Autorităţile au analizat efectele restricţiilor aplicabile pånă acum şi au hotăråt că acestea nu se mai justifică“, cu atåt mai mult cu cåt „în condiţiile economice actuale, se aşteaptă ca fluxul migrator către Spania să înregistreze un regres“, explică ofiţerul de presă al Ambasadei Romåniei la Madrid, Camelia Teodorescu. Cu alte cuvinte, Spania a ridicat acum oficial limitările pentru muncitorii romåni pentru că trebuia, oricum, să o facă (termenul era 2011 sau, în cazuri excepţionale, 2013). Apoi, după cum afirmă reprezentanţii uneia dintre cele mai mari asociaţii romåneşti din Peninsula Iberică, „Dor romån“, imigranţii deja nu mai reprezintă un pericol, pentru că „oricum, nu mai sunt locuri de muncă nici pentru spanioli“.
Danemarca ne primeşte fără prejudecăţi şi cu scutiri de taxe
Începånd cu luna mai, şi Danemarca se va alătura statelor care permit accesul neîngrădit al romånilor la piaţa locală a muncii. Deşi este una dintre economiile cele mai stabile din Europa, ţara nu s-a dovedit, pånă acum, prea atrăgătoare pentru romåni, ţinånd cont că, potrivit datelor oficiale, comunitatea acestora nu numără decåt 2.600 de persoane. Mult mai puţin populară în råndul imigranţilor decåt ţări calde, precum Spania sau Italia, Danemarca le oferă cetăţenilor comunitari condiţii de lucru prielnice: de exemplu, în primul an de muncă, aceştia plătesc doar cota de asigurări sociale de 8%, fiind scutiţi astfel de la plata impozitului pe salariu, care ajunge la circa 40%.
În plus, mediul de lucru este extrem de plăcut, după cum povesteşte C.B., ajunsă în Danemarca în 2005, după ce s-a căsătorit cu un localnic. Pentru că, în primă fază, nu şi-a găsit o slujbă, s-a înscris la un program de masterat la universitatea din Aalborg, unde, în timpul semestrului de practică, a fost acceptată pentru un stagiu de către firma Lyngsoe Systems A/S. În scurt timp, şefii au decis să îi ofere un loc de muncă pe perioadă nedeterminată, cu atåt mai mult cu cåt compania are un punct de lucru şi în Romånia. Principalul avantaj pe care l-a resimţit în Danemarca, deosebit de mediul de lucru de acasă, este apropierea managementului de angajaţi. În rest, „modul de gåndire al celor de aici nu cred că este cu mult diferit de al celor care au primit o educaţie bună în Romånia. Danezii au un simţ al umorului dezvoltat, însă, spre deosebire de noi, nu sunt un popor prea petrecăreţ“.
Romånii, ultima opţiune pentru angajatorii greci
„Ridicarea restricţiilor constituie un mare avantaj pentru cetăţenii romåni, aceştia putånd de acum să lucreze legal şi să primească salarii corespunzătoare, avånd totodată şi instrumentele legale de a-i trage la răspundere pe patronii greci, care refuză adesea să plătească salariile pentru munca prestată“, spune ambasadorul Romåniei la Atena, George Ciamba. Autorităţile elene au aşteptat doi ani pentru deschiderea pieţei, în ideea de a vedea întåi consecinţele acestui demers asupra statelor care au luat mai devreme decizia.
Cum, potrivit diplomatului romån, „pieţele muncii din statele receptoare nu au fost dezechilibrate de un aflux sufocant de imigranţi, ci, dimpotrivă, activitatea forţei de muncă străine a contribuit la creşterea economiilor acestora“, iar, spre deosebire de situaţia din Italia, „romånii sunt percepuţi pozitiv de către greci“, guvernul a decis să pună capăt restricţiilor. De menţionat că Grecia se număra printre statele cu cele mai dificile proceduri din acest punct de vedere: patronul trebuia să dovedească la biroul local al forţelor de muncă că a încercat să găsească doritori de ocupare a postului în Republica Elenă, în celelate state ale Uniunii Europene şi, abia apoi, în Romånia (şi Bulgaria).
Doar 2% din imigranţii din Anglia sunt romåni
Aşadar, începånd cu luna mai, nu vor mai rămåne decåt zece state membre care să menţină restricţii privind liberul acces al cetăţenilor romåni şi bulgari la piaţa muncii.
Modul în care sunt aplicate aceste îngrădiri diferă de o ţară la alta. Cei care vor să muncească în Italia, în sectoarele agricultură, HORECA, construcţii, inginerie şi asistenţă socială, dar şi angajaţii care desfăşoară activităţi domestice sau ocupă funcţii manageriale sau care necesită calificare înaltă sunt scutiţi de obligativitatea de a deţine un permis de muncă. Aşa se explică numărul mare al romånilor aflaţi cu forme legale în Peninsulă. Franţa aplică o procedură simplificată în cazul a 150 de ocupaţii, tactică folosită şi de Luxemburg, care îi avantajează, în acest caz, pe angajaţii din agricultură, viticultură, HORECA şi pe specialiştii în finanţe. Belgia a introdus recent o procedură prin care permisele de muncă pentru persoane care urmează să lucreze în domenii în care se înregistrează lipsă de personal sunt emise în termen scurt, de doar cinci zile. Aceeaşi procedură este folosită şi în Olanda, unde însă un străin nu poate căpăta permis de muncă decåt dacă angajatorul demonstrează că nu a putut găsi un localnic care să îndeplinească aceleaşi sarcini; de asemenea, acesta trebuie să-i garanteze muncitorului imigrant condiţii de muncă şi cazare decente. Condiţiile cel mai greu de îndeplinit sunt puse de Germania, Irlanda, Austria şi, marcată de influxul mare de imigranţi după deschiderea pieţei pentru statele care au aderat în valul din 2004, Marea Britanie.
«Liberalizarea nu va duce la creşterea numărului de romåni din Grecia, ci îi va avantaja pe cei care sunt deja aici şi doresc să îşi legalizeze statutul.»
George Ciamba, ambasadorul Romåniei în Republica Elenă
