“Apetitul” romanilor pentru bijuterii, indeosebi pentru cele din metale pretioase, s-a mai domolit in ultimii ani, datorita ofertei care, cel putin la prima vedere, pare consistenta si diversificata, menita sa satisfaca toate gusturile.
Din motive lesne de banuit, la inceputul anilor ‘90, piata de bijuterii “inghitea” aproape orice si oricat, fara discernamant, calitatea materialelor, a monturilor si a finisajelor fiind la acea vreme aspecte mai putin importante. Initial, toata lumea voia doar podoabe din aur galben, astfel ca cerintele modeste ale cumparatorilor au fost satisfacute prin importuri masive din Turcia. A urmat moda metalului alb, respectiv a bijuteriilor din platina, aur alb si argint. In ultimii ani, datorita lanturilor de magazine specializate, gen Meli Melo, segmentul de gablonzuri a crescut considerabil. Exista si o piata a pietrelor pretioase, insa destul de redusa.
“Piata de bijuterii s-a dezvoltat destul de lent. Ca diversitate, stam bine, dar chiar si din acest punct de vedere ar trebui sa stam cu mult mai bine”, afirma Karl Heinz, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania (PBR).
Facand o comparatie cu ceea ce se intampla pe piata internationala, indeosebi pe cea din SUA, Ana Simule, creatoarea marcii de bijuterii Together, constata ca, la noi, ca peste tot in lume, sunt persoane care nu-si schimba obiceiurile, indiferent de tendinte, dar si cumparatori care respecta cu strictete ceea ce dicteaza moda. In Romania insa, oferta este destul de limitata, iar calitatea acesteia lasa de dorit.
“Aici, lumea inca intreaba cate grame are o bijuterie, pentru a vedea daca merita pretul. Or, o manopera artistica are alta valoare, nu se mai vinde la gram. Designul bijuteriei, mai ales daca este unicat, si finisajele speciale ale acesteia influenteaza pretul mai mult decat cantitatea de metal pretios pe care o contine”, explica Ana Simule.
Cauzele pentru care inca nu se poate vorbi de o piata locala matura sunt multiple. In primul rand, nu exista un standard ocupational pentru cei care lucreaza in domeniu, astfel ca daca cineva vinde un “briliant” din sticla, nu poate fi tras la raspundere. De asemenea, operatorii din piata nu sunt suficient de familiarizati cu informatiile tehnice de ultima ora aparute pe plan international si nici nu exista un sistem de scolarizare adecvat acestui mestesug si care sa fie in concordanta cu standardele Comunitatii Europene. Sunt firme producatoare care s-au vazut nevoite sa “importe” profesionisti din Turcia – bijutieri, gravori, tintuitori – pentru a lucra in Romania.
“Daca noi nu suntem in stare sa ne facem ordine in “bucataria” noastra, o sa ne faca altii, insa va fi ordinea pe care o vor considera ei de cuviinta”, este de parere Karl Heinz, referindu-se in principal la modul in care breasla bijutierilor autohtoni va fi afectata, in momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Facem precizarea ca, in acest moment, nu exista statistici oficiale cu privire la volumul, evolutia si dinamica pietei de bijuterii, singurele informatii vehiculate fiind de fapt estimari ale celor care lucreaza in domeniu, ale patronatelor si asociatiilor profesionale. Interesant este ca solicitarea pe care am adresat-o Institutului National de Statistica a primit urmatorul raspuns: “Va comunicam ca informatiile legate de productia interna si importul de bijuterii sunt date confidentiale, pe care nu vi le putem furniza.”
Asadar, dupa 16 ani de piata libera, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, bijuteriile sunt in continuare un subiect tabu, interzis publicului larg, asa cum erau tranzactiile cu metale si pietre pretioase inainte de anul 1989.
Bijuteriile “la negru” domina piata
Potrivit Patronatului Bijutierilor din Romania, numarul operatorilor inregistrati a ajuns in acest an la peste 3.200. Productia autohtona este de aproximativ 500 de kilograme de bijuterii lunar, insa aceasta reprezinta doar 30% din totalul pietei, restul fiind acoperit de importuri. Conform sursei citate, piata neagra depaseste de cateva ori volumul de bijuterii comercializate oficial. Fiscalitatea exagerata, sustin operatorii, nu a facut decat sa incurajeze contrabanda, in conditiile in care o bijuterie din aur, adusa si comercializata legal, aproape isi dubleaza pretul, din cauza accizelor (25%) si a celorlalte taxe.
“Un studiu elaborat de specialisti in macroeconomie arata ca eliminarea accizelor la bijuteriile din aur ar insemna nu numai alinierea sistemului fiscal romanesc cu cel european in acest domeniu, ci si beneficii pentru producatori, importatori si bugetul statului, in sensul ca o mare parte din piata subterana va trece in zona legala. De asemenea, va creste nivelul de siguranta pentru cumparatori, ca urmare a faptului ca, prin vanzarea in conditii legale, se asigura certificarea calitatii bijuteriilor achizitionate”, conchide presedintele PBR.
Ana Simule, creatoarea marcii de bijuterii Together, precizeaza ca, pe plan international, sunt in voga bijuteriile de culoarea aramei, de la cele din cupru, pana la aur roz. Combinatia clasica aur alb – aur galben se mentine in trend. In ultimii trei ani, s-a evidentiat foarte mult sideful, fie simplu ori montat in argint, respectiv, aur, fie combinat cu pietre semipretioase sau pretioase, inclusiv diamante.
In rest, pentru ca se poarta bijuteriile de designer, orice propunere a unui creator care-si cunoaste bine nisa de piata are sanse de izbanda.
Consumul de bijuterii din aur* (Grame/locuitor)
1. Emiratele Arabe Unite 33,68
2. Bahrein 15,43
3. Kuweit 10,77
4. Turcia 2,29
5. Italia 1,42
6. Marea Britanie 1,22
7. SUA 1,20
8. Egipt 0,88
9. Franta 0,74
10. Germania 0,35
11. China 0,16
12. Romania 0,14
*) date valabile pentru anul 2003
Sursa: Patronatul Bijutierilor din Romania / Studiu GFMS LTD privind piata mondiala a aurului
