Rata șomajului din țara noastră s-a ridicat la 6,1% în iulie, în creștere cu 0,1% față de luna anterioară, ajungând până la 546.000 de persoane, conform datelor INS. Creșterea față de iunie este de 12.000 de persoane, dar față de iulie 2015 numărul este în scădere cu 78.000. Față de alte țări din Uniunea Europeană, România stă relativ bine, cu un șomaj media UE de 8,6%. Trebuie însă precizat că media UE este ridicată de cei fără loc de muncă din statele lovite puternic de criză și care nu au reușit încă să elimine efectele acesteia. Conform Eurostat, Grecia are un șomaj de 23,5%, Spania de 19,6%, Portugalia de 11,4%. De probleme nu sunt ferite nici economiile mari precum Italia, care are un nivel al șomajului de 11,4% sau Franța, cu 10,3%.

În regiunea noastră, ratele sunt mai mici, de 4,2% în Cehia, 5,1% în Ungaria, 6% în Austria. Polonia are aceeași rată, de 6,1%, în timp ce în Slovenia urcă la 7,9%, în Slovacia la 9,7%, iar în Croația la 13,2%. Dar problema este că România este campioană la creșterea economică, cu o creștere de 5,9% în trimestrul al doilea față de aceeași perioadă din 2015, conform ultimelor date ale INS, mult peste creșterea PIB din Zona Euro, de 1,6%, creștere care nu se reflectă semnificativ nici în nivelul șomajului și nici în rata sărăciei. 

„Sunt zone în România, precum cea din Nord-Est, unde rata sărăciei a atins nivelul de 35,6%. Pe aceleași coordonate se situează și Regiunea Sud-Est, cu o rată a sărăciei de 33,3%, urmată de Sud-Vest Oltenia cu 29,7%, Regiunea de Vest cu 26,7% și Sud-Muntenia cu 25,5%“, arată o analiză a KeysFin. Media națională a ratei de sărăcie este de 25% este coborâtă de zone precum București-Ilfov, unde procentul este de doar 5,5%. 

Datele Eurostat arată că aproximativ 40,2% din populația României este expusă riscului de sărăcie și excludere socială, nivel care ne plasează pe primul loc în UE, unde media este de 24,4%. Există o legătură directă între șomaj și sărăcie, vizibilă în datele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, care arată că județele cu cea mai ridicată rată a șomajului sunt Vaslui cu 10,88%, Teleorman cu 10,62%, Mehedinți cu 10,29%, Buzău cu 9,27%, Dolj cu 9,25% și Galași cu 8,55%. Iar nivelurile calculate de ANOFM pornesc de la o rată a șomajului de 4,61%, deoarece Agenția ia în calcul doar țomerii înregistrați oficial. În regiunea București-Ilfov unde întâlnim cea mai mică rată a sărăciei, nivelul șomajului este de 1,09%. 

Costul forței de muncă

Pornind de la faptul că reluarea creșterii economice din perioada postcriză nu a fost însoțită de o majorare similară a pieței muncii, analiștii BNR au analizat cauzele care au stat la baza acestei situații. Răspunsurile companiilor la sondajul realizat de băncile centrale și UE și în România arată că firmele au preferat să își taie din costuri prin reducerea numărului de angajați, preferând să păstreze salariile neschimbate. În țara noastră s-au adăugat și alte motive la recuperea lentă a numărului de salariați, precum politica salariului minim, percepția privind taxarea ridicată a muncii, neconcordanța dintre abilitățile candidaților și cerințele angajatorilor și modificarea structurii economiei. 
Presiunea creată de creșterea costurilor cu forța de muncă a fost combătută prin reducerea schemei de personal și doar marginal prin creșterea prețurilor, acesta fiind și motivul pentru care o parte a celor intrați în șomaj nu și-au găsit un loc de muncă după reluarea creșterii economice. O altă bună parte a celor rămași fără slujbă a venit însă din zona celor cu o calificare scăzută. Conform datelor BNR, în perioada 2009-2010 contracția economică a dus la pierderea a circa 700.000 de locuri de muncă, dintre care jumătate au venit din industrie, la care s-au adăugat și multe din sectorul de construcții. Ajustarea acestor sectoare coroborată cu schimbarea structurii economiei în favoarea unor ramuri mai competitive și cu un conținut tehnologic mai ridicat (cum este sectorul IT&C) a dus la o capacitate redusă a economiei de a crea noi locuri de muncă. 

Șomajul la sate

Problema este că situația identificată de studiul BNR este în continuare valabilă. Există în continuare presiune asupra costului forței de muncă provocată de nivelul salariului minim, de lipsa candidaților viabili și de taxarea ridicată. Inspecția Muncii a aplicat, în prima jumătate a anului, amenzi în valoare de 32,8 milioane lei prin 14.251 de sancțiuni aplicate angajatorilor care nu respectă legislația muncii. 

Salariul mediu net a fost, în iulie, de 2.087 lei, iar cel brut de 2,875 lei, conform INS, nivele similare celor din iunie. Datele arată că au crescut veniturile celor din sectorul depozitare și activități auxiliare pentru transport, cu 14%, și în fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute prin prelucrarea țițeiului, cu 13,5%. La polul opus sunt scăderi de 10,9% % în extracţia minereurilor metalifere și 7% până la 9,5% în fabricarea băuturilor, activităţi de editare, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, silvicultură şi exploatare forestieră. 
Dar șomajul îi afectează în principal pe cei cu venituri mici, aflați în zone rurale. Conform ANOFM, din totalul șomerilor înregistrați, peste 293.000 vin din mediul rural și doar 117.000 din cel urban. Similar, cei cu nivel de educație primar, gimnazial și profesional aveau o pondere de 84,1% din totalul celor fără loc de muncă, în timp cei cu studii universitare au o pondere de doar 4%. 

ANOFM arăta la începutul anului că dintr-un total de 12,6 milioane persoane apte de muncă, mai puțin de cinci milioane au acte legale de muncă. Mai exact, numărul persoanelor care se încadrează ca „resurse de muncă“ este de 12,597 milioane, dintre care populația activă este de 8,9 milioane, restul fiind în pregătire profesională sau alte categorii de populație aflată în vârstă de muncă. Populația civilă ocupată este de 8,431 milioane, dintre care salariați 4,9 milioane. Diferența vine în principal din zonele rurale, unde oamenii preferă să lucreze în agricultura de subzistență decât să se angajeze, fie și ca zilieri. Din păcate, cum situația nu se va modifica semnificativ în următorii ani, este foarte posibil ca și evoluția economiei să fie afectată.