Cel mai important eveniment al saptamanii a fost declaratia sefului Bancii Federale cu privire la politica monetara in fata Congresului american. Intr-o nota interna adresata colegilor mei, incercam sa anticipez ceea ce va spune Alan Greenspan: “Domnia sa va mentiona ca pana acum economia americana a trecut testul energiei scumpe, dar se va dovedi acelasi puternic luptator impotriva pericolului inflatiei, chiar daca, dupa datele recente despre CPI si PPI, inflatia pare sa nu “bata la usa”.
Chiar si in acest mediu steril, semnele inflationiste pot aparea pe nepusa masa: de la Capacity Utilisation de 80% (nivel nemaintalnit din anul 2000 si care deriva din Factory Orders in crestere la 2,9% fata de numai 0,7% in luna precedenta) si pana la Labor Costs (+3,3% fata de 2,2%)”.
Tot cu acea ocazie lansam si un avertisment: “FED va face tot ce-i sta in putinta sa elimine acea enigma a diferentei mult prea mici dintre dobanzile pe termen scurt si randamentele purtate de bondurile cu scadente la cinci si zece ani (flattening yield curve) si ca va incerca sa tempereze creditul imobiliar despre care se tot vorbeste in piata”. Cu alte cuvinte, cei care sperau intr-un discurs al domniei sale din care sa rezulte o posibila pauza in seria cresterilor dobanzii isi vor da seama ca au gresit. Logic, aparea o concluzie simpla pe termen scurt si mediu: dolarul ar trebui sa creasca, iar piata de capital sa scada.
In cea mai mare parte, am avut dreptate: Alan Greenspan a declarat ca rata dobanzii va creste, ca inflatia va depinde de costurile unitare cu forta de munca si ca nivelul redus al dobanzii pe termen lung, comparativ cu dobanda in crestere la depozitele pe termen scurt, este o sursa de incertitudine economica. El a adaugat cateva elemente noi: reducerea estimarii pentru produsul intern brut pentru 2005 la 3,5%, si pentru 2006 la 3,25-3,5%, faptul ca trendul de crestere a productivitatii a scazut si ca vede o rata a somajului de 5% pana in 2006.
Atlfel spus, o crestere economica accelerata in 2006 fata de 2005 nu va avea loc. Concluzia logica prezentata mai sus inca era valabila. Piata nu a tinut cont de cele declarate de Alan Greenspan. Cotatia EURUSD, care scazuse initial pana la 1,2000, a cunoscut un rebound puternic pe finalul sesiunii pana la 1,2150. Mai mult: indicii pietei de capital, desi grevati de recentele dezamagiri produse de Intel, Yahoo si General Motors, au avut acelasi reviriment. Ar parea ca speculatorii si-au inchis pozitiile Long pe dolar. Saptamana viitoare, in partea a doua a articolului, vom analiza de ce aceasta miscare este, cel putin pentru moment, gresita.
