Nu aveţi lichidităţi în cont, dar aveţi facturi pe care trebuie să le încasaţi peste o lună sau două? Soluţia de finanţare în acest caz este factoringul. Piaţa factoringului este în creştere, iar pentru 2007 se aşteaptă atingerea pragului de un miliard de euro.

Condag SRL din Sibiu şi-a plătit toţi furnizorii, dar nu i-au mai rămas fără bani pentru a continua activitatea de producţie. În schimb, peste o lună ar trebui să încaseze facturi de 50.000 de euro. Pentru a scăpa din impas, soluţia este cesionarea facturilor la bancă, într-o operaţiune de factoring. Concret, banca îi virează imediat în cont circa 40.000 de euro, adică 80% din valoarea facturilor. După o lună, când acestea sunt încasate, firma sibiană va primi şi diferenţa de 10.000 de euro, mai puţin comisionul de 750 de euro (1,5%).

Un serviciu aproape necunoscut de companii în urmă cu doi-trei ani, factoringul începe acum să prindă aripi. După creşterile constante de peste 100% ale activităţii înregistrate în 2004 şi 2005, piaţa de factoring din România încearcă să depăşească uşor, în acest an, 700 de milioane de euro şi are ca obiectiv ambiţios pentru 2007 un volum de 1,2 miliarde de euro. „Potenţialul de creştere a pieţei româneşti este foarte mare. În mod normal, dacă luăm în calcul ordinul de mărime, volumul pieţei de factoring ar trebui să îl ajungă pe cel al Poloniei“, declară Mihaela Dimitriu, director factoring BRD Groupe Société Générale. La finele anului 2005, piaţa de factoring din Polonia a fost de 3,7 miliarde de euro, în condiţiile în care România a avut doar 550 de milioane de euro. Previziunile specialiştilor din piaţă tind către 710 milioane de euro în 2006, un miliard, în 2007 şi în jur de 1,5 miliarde de euro, în 2008. Ritmurile de creştere anuale înregistrate până acum nu fac imposibilă atingerea acestui deziderat. De asemenea, „integrarea în UE şi intensificarea schimburilor comerciale vor avea şi ele un cuvânt de spus în dezvoltarea factoringului“, spune Dimitriu, neuitând să sublinieze faptul că 2006 a adus noi jucători agresivi pe piaţa românească. La nivel internaţional, piaţa de factoring din UE reprezintă 17% din piaţa mondială şi se cifrează la 400 de miliarde de euro.

95% din clienţii factoringului sunt IMM-urile

La ora actuală, piaţa de factoring din România se concentrează în mâna a zece jucători mai puternici, majoritatea aparţinând băncilor comerciale. Doar trei companii mai mari sunt entităţi separate care se ocupă strict doar de factoring: Sterling Factor, Compania de Factoring şi ING Comercial Finance. De remarcat că ultimele două s-au constituit abia în acest an, iar Compania de Factoring este reprezentanta companiei internaţionale Intermarket. Primii patru actori ai pieţei de factoring, BRD Groupe Société Générale, BCR, Raiffeisen Bank şi ABN Amro concentrează 85% din piaţă. În plus, primii jucători, BRD şi BCR, se dovedesc a fi cei mai agresivi în domeniu, cota de piaţă a primului tinzând în acest an spre 42%, iar a celui de-al doilea, spre 30%. Bătălia care se dă între companiile de factoring se centrează de multe ori pe marii retaileri, care aduc după ei şi zecile de furnizori care îi deservesc. De exemplu, BRD are printre principalii clienţi lanţurile de hipermarketuri Carrefour şi Auchan. Dacă în cazul Carrefour bătălia este oarecum încheiată, în cazul Auchan este la început de drum, sutele de furnizori naţionali şi internaţionali ai acestuia urmând ca abia de acum încolo să intre în morişca factoringului. Peste 80% din volumele de factoring din România sunt efectuate de IMM-uri, iar 95% din clienţii companiilor de profil sunt tot întreprinderi mici şi mijlocii. De ce acest apetit al IMM pentru asemenea tip de tranzacţie? Tocmai din cauza mecanismelor de piaţă şi a termenelor de plată utilizate pe piaţa noastră. Practic, operaţiunea de factoring presupune ca pe baza facturilor neîncasate IMM să primească între 80% şi 85% din contravaloarea acestora de la bancă. Este o operaţiune de cesiune de creanţe a IMM către bancă, operaţiune care fluidizează cash flow-ul şi securitizează creanţa, o poliţă de asigurare în alb.

Datorită tendinţei de dezvoltare şi diversificare, factoringul în România poate fi realizat şi pentru operaţiuni interne şi externe (import/export) şi s-a îmbogăţit cu câteva componente noi: de administrare, finanţare sau acoperire de risc de neplată. Unul din principalele avantaje ale factoringului: nu sunt necesare garanţii materiale pentru realizarea acestor operaţiuni. În condiţiile în care media termenelor de plată în România este de 60 de zile, factoringul nu face altceva decât să finanţeze cu costuri reduse activitatea economică a IMM-urilor.