Cei care au investit bani şi răbdare în importul de chitare electrice, accesorii şi echipamente s-au bucurat de răsplată anul trecut, când piaţa a explodat. 2008 se anunţă şi mai promiţător.
Cu numai cinci ani în urmă, dacă voiai să înfiinţezi o formaţie rock şi mai visai să suni şi bine, opţiunile erau puţine. Încercai fie să găseşti pe piaţa second-hand un instrument de o calitate cât de cât acceptabilă, fie să achiziţionezi unul de afară.
Alternativa, producătorul autohton Hora, nu performează pe acest segment şi oferă doar două modele de chitară electrică şi una de bass. Producătorul din Reghin, cunoscut cu adevărat doar pentru viorile sale, a obţinut în 2006 o cifră de afaceri totală de cinci milioane de euro, din care doar vreo 400.000 euro din chitare acustice şi electrice, iar pentru 2007 estimările se învârt în jurul aceleiaşi valori. „Nici nu ştiu cum ar putea să facă performanţă pe acest segment, atâta timp cât o copie de Fender Stratocaster la ei e mai scumpă decât un Squire Bullet, copie oficială Fender la noi“, spune Basil Zârnoveanu, coproprietar, împreună cu fiul său Andrei, al firmei ProGuitar, importatorul oficial în România al celebrei mărci americane de chitare electrice, acustice şi amplificatoare, cel mai mare producător de profil pe plan mondial.
ProGuitar, o investiţie iniţială de 40.000 de euro, a fost înfiinţată în 2003 şi a deschis, acum aproape doi ani, primul – şi singurul, până la această dată – magazin dedicat exclusiv acestui segment de piaţă. Compania importă chitare electrice şi chitare bass sub mărcile Fender, Jackson, Squier, Gretsch, chitare acustice şi clasice sub mărcile Fender, Guild, Gretsch şi Manuel Rodriguez, efecte şi procesoare sub mărcile DigiTech şi DOD, amplificatoare de chitară electrică şi bass, sub mărcile Fender şi SWR, accesorii pentru chitară sub mărcile Fender şi Jackson. „Pe lângă mărcile importate de noi, la GuitarShop distribuim şi BOSS, Roland, Line6, D’Addario, Crate“, adaugă Zârnoveanu.
Omul de afaceri, cunoscut exportator de vinuri, a intuit oportunitatea de a intra pe piaţa instrumentelor muzicale în urma unei vizite la New York. „Ca şi alţi instrumentişti români, Andrei trebuia să călătorească în străinătate pentru a-şi achiziţiona o chitară bună, aşa că ne-am gândit să exploatăm această oportunitate şi să acoperim nişa“ îşi aminteşte Zârnoveanu senior.
Cei doi au contactat prin corespondenţă toţi marii producători, iar Fender s-a arătat interesat de o distribuţie oficială pe a doua piaţă ca mărime din Europa Centrală şi de Est.
Importurile de chitare, la acea vreme, se ridicau la circa 14.000 de dolari anual. Ideea nu s-a dovedit cu adevărat o afacere până anul trecut, când piaţa a explodat. Fie tinerii s-au reorientat către muzica instrumentală, fie au început pur şi simplu să aibă bani pentru aşa ceva, fie eforturile importatorilor – destul de puţini încă – încep să dea roade. Pe lângă ProGuitar, unul din principalii importatori este compania argeşeană M & C Musical Instruments, liderul pieţei autohtone de instrumente şi echipamente muzicale, dar cifra de afaceri a acesteia, de 5,3 milioane de lei în 2006, provine mai ales din vânzarea de instrumente cu clape şi echipamente de sunet şi lumini. Înfiinţată în 1997, compania importă, printre altele, amplificatoare Vox, Marshall sau Peavey, chitare şi bassuri Ibanez, Aria şi Schecter şi deţine cinci magazine de profil în ţară.
Anul 2007 a consemnat adevăratul start al acestei pieţe. „Vânzările ne-au crescut cu 80% faţă de 2006 şi am ajuns la o cifră de afaceri de peste două milioane de lei“, spune Basil Zârnoveanu, care adaugă că marja sa de profit net este de 15%, iar pentru 2008 ţinteşte venituri de un milion de euro.
Şi pentru Cristian Grosu, singurul lutier (fabricant de instrumente cu coarde – n.r.) specializat în producţia de chitare electrice din România, 2007 a fost un an bun. „Vânzările ne-au crescut cu aproximativ 50%“, spune el pentru Capital. Însă, doar aproximativ jumătate din acestă sumă o realizează din producţie proprie. Este din ce în ce mai greu să rezişti ca producător, în condiţiile în care o chitară electrică pentru începători, din import, era acum doi ani 1.300 de lei, iar acum e doar 600 lei. „Chitarele noastre de maximum 600 de euro s-ar vinde afară cu peste 1.000 de euro“, spune Grosu. „Dar e greu să impui ceva «made in România», încă mai există prejudecata că la noi nu se pot face lucruri de valoare“, adaugă el, precizând că în meseria de lutier autohton nu poţi avea o marjă de profit mai mare de 30%.
Prin urmare, de anul trecut, a devenit importator şi distribuitor al mărcilor Ernie Ball, Hiwatt, Danelectro, Kahler sau EMG, iar pentru 2008 îşi propune o cifră de afaceri de un milion de lei.
Fără îndoială, avem de a face cu o piaţă în formare, a cărei valoare e de numai 10%-15% din aceea a Ungariei şi care se confruntă cu problemele de început: lipsa unei media specializate pentru publicitate, prejudecăţile şi lipsa educaţiei în domeniul instrumentelor muzicale şi, mai ales, concurenţa comercianţilor online din afară. Dar o piaţă care va continua să crească încă mulţi ani.
«Instrumentiştii mergeau în străinătate pentru a-şi achiziţiona o chitară bună, aşa că ne-am gândit să exploatăm această oportunitate şi să acoperim nişa.»
Basil Zârnoveanu, coproprietar ProGuitar
«E greu să te impui, există prejudecata că la noi nu se fac lucruri de valoare.»
Cristian Grosu, director general Grosmann
Dublu salt
650.000 de euro, la atât este estimată piaţa românească de chitare electrice, echipamente şi accesorii, dar această valoare s-ar putea dubla în 2008, atât jucătorii existenţi, cât şi unii nou-intraţi pe piaţă urmând să încheie contracte pentru a distribui şi alte mărci, încă absente din România.
