Creşterea economică şi încercarea de aliniere la cerinţele şi standardele Uniunii Europene trag în sus piaţa farmaceutică. În prezent, însă, în România se cheltuieşte foarte puţin pe medicamente, comparativ cu necesităţile pacienţilor.
Nevoile de sănătate neacoperite sau insuficient acoperite, tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi contribuţiile financiare personale ale pacienţilor, care completează astfel deficienţele sistemului public, sunt principalii factori care determină creşterea pieţei farmaceutice. O piaţă a cărei mărime este estimată, pentru anul 2007, la 6,1 miliarde de lei, respectiv 1,83 miliarde de euro.
Deşi datele definitive pentru anul trecut nu sunt încă disponibile, CEGEDIM România, companie de cercetare a pieţei farmaceutice, a aproximat rezultatele lunii decembrie, furnizându-ne, în exclusivitate, o serie de informaţii legate de evoluţia şi dinamica acestei industrii. Astfel, din punct de vedere valoric, piaţa a crescut anul trecut faţă de cel precedent cu 11%, în lei, şi cu 17%, în euro, datorită impactului semnificativ al fluctuaţiei ratelor de schimb. Totuşi, creşterea a fost mai calmă faţă de anul 2006, când, în raport cu anul anterior, progresul fusese de 19,2% în lei (22,6% în euro); aceasta înseamnă că ne apropiem de un punct de echilibru. Cantitativ, în 2007, majorarea nu a fost la fel de consistentă: circa 2,5% în unităţi (cutii de medicamente) şi 9,2% în zile de tratament.
Sub rezerva confirmării datelor definitive, pentru piaţa totală, raportul valoric este de 82,4% – medicamente cu prescripţie medicală – şi 17,6% – OTC (produse care se vând şi fără reţetă); relevanţa acestui indicator este însă valabilă pentru piaţa de retail (farmacii), unde ponderea OTC ajunge la 20,5%, valoric, şi la 38,5%, unităţi vândute. Actualmente, aproximativ 80% din încasări reprezintă medicamente provenite din import.
„Sigur că se poate argumenta că producţia locală reprezintă peste 50% în unităţi şi peste 40% în zile de tratament, însă ea este aproape complet lipsită de medicamente inovatoare“, explică Petru Crăciun, director general al CEGEDIM România. „Discuţia ar fi avut o altă însemnătate în urmă cu 10-15 ani, însă acum majoritatea covârşitoare a producţiei locale este sau se pregăteşte să devină parte a companiilor cu acţionariat internaţional, iar contextul naţionalist nu-şi mai găseşte locul. În plus, nu putem face o separaţie clară – deoarece nu deţinem informaţia – între producţia propriu-zisă şi ambalarea medicamentelor de către producătorii locali“, menţionează Petru Crăciun. În opinia sa, alocarea de fonduri publice pentru sănătate este în continuare sub nevoi şi sub promisiuni, iar, în ceea ce priveşte eficienţa utilizării lor, situaţia actuală suportă îmbunătăţiri semnificative.
„Deşi înţelegem eforturile autorităţilor de a supraveghea cheltuielile legate de consumul de medicamente, credem că suportul legislativ pentru genericele moderne ar putea contribui substanţial la controlul costurilor şi la sporirea accesibilităţii populaţiei la tratamente de ultimă oră“, afirmă Jozef Belãik, country general manager la Zentiva România. De altfel, o particularitate a pieţei locale este ataşamentul emoţional al populaţiei faţă de medicamentele tradiţionale, vechi şi ineficiente, şi acceptarea cu greu a celor moderne. O altă problemă cu care se confruntă domeniul analizat este fluctuaţia resurselor umane, în special la nivelul farmaciştilor: aceştia sunt mai degrabă preocupaţi de vânzări şi sunt mai puţin interesaţi de industria de medicamente sau de activitatea de cercetare şi dezvoltare, este de părere Jozef Belãik.
Multe hapuri, puţini farmacişti
Referitor la modificările apărute pe piaţa farmaceutică odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, David Lechleiter, vicepreşedinte şi director general al GlaxoSmithKline România, face următorul comentariu: „Standardele de producţie GMP (Good Manufacturing Practice) erau în vigoare, iar legislaţia a fost armonizată, în cea mai mare parte, înainte de aderare. Probabil că una dintre schimbări va fi creşterea consumului de medicamente per capita, ca urmare a creşterii nivelului de trai. Din păcate, un posibil efect negativ al aderării ar putea apărea ca urmare a migrării cadrelor medicale şi farmaciştilor, lăsând astfel goluri greu de acoperit în sistemul de sănătate.“
La rândul său, reprezentantul CEGEDIM menţionează ca particularitate – care nu este specifică doar pieţei farmaceutice – faptul că România vrea să creeze modele originale, fără să studieze sau să aplice modele verificate în timp. Petru Crăciun numeşte două inconveniente care împiedică un ritm mai alert de dezvoltare: impredictibilitatea şi lipsa de transparenţă. Altfel spus, suntem o piaţă în creştere, de interes, dar cu un risc semnificativ. A face o paralelă între noi şi ţările vestice din Uniunea Europeană ar fi nepotrivit: am compara o piaţă emergentă cu altfel de pieţe, mature şi funcţionale. Singura comparaţie mai realistă, cu Bulgaria, cu care împărţim coada clasamentelor în UE, ne avantajează din punctul de vedere al mărimii şi dinamicii pieţei – în principal datorită finanţării „out-of-pocket“ (n.red.: din buzunarul pacientului) – şi ne dezavantajează în privinţa reglementării, predictibilităţii şi, uneori, a transparenţei.
«Producţia locală este aproape complet lipsită de medicamente inovatoare.»
Petru Crăciun, director general, CEGEDIM România
«Piaţa farmaceutică locală este cu mult în urma altor pieţe din ECE.»
Jozef Belcik, country general manager, Zentiva România
