Chiar dacă preţul în euro a rămas nemodificat, românii plătesc pentru un automobil mai mulţi lei decât în urmă cu un an. Cu cât vehiculul este mai scump, cu atât diferenţele sunt mai mari.
În ultimele luni, cotaţia leului în raport cu euro a luat-o razna, punând sute de clienţi în postura ingrată de a recalcula foarte des preţul sau rata aferentă unui contract de leasing sau credit pe care trebuie să îl achite pentru maşina dorită. Principalul vinovat de această situaţie este sistemul de comercializare a autovehiculelor din România, în care se ia ca referinţă moneda europeană, şi nu cea naţională.
Între ianuarie 2008, când un euro era cotat la 3,69 lei, şi jumătatea lunii ianuarie 2009, când moneda europeană a crescut la 4,22 lei, preţul aferent celui mai ieftin automobil Dacia Logan, de exemplu, a crescut cu mai mult de 3.390 lei. Acelaşi calcul simplu, realizat însă pentru un vehicul mai scump, relevă o diferenţă mult mai mare. Cei care au cumpărat un Nissan Qashqai în această lună au plătit cu circa 10.000 lei mai mult decât ar fi fost nevoiţi să cheltuie în urmă cu un an.
Dezavantaje pe linie
La prima vedere, din aceste modificări ale cursului de schimb au de câştigat comercianţii, care au vândut mai scump un produs identic, însă, conform acestora, situaţia este cu totul alta. „În industria auto, maşinile aflate pe stoc la comerciant sunt achiziţionate pe baza unor credite bancare denominate în aceeaşi monedă în care autovehiculul este facturat de către producător (n.n. – euro). Cum creditul este rambursat tot în euro de către comerciant în momentul în care autovehiculul respectiv este vândut, diferenţa de preţ nu reprezintă un avantaj“, ne-au declarat reprezentanţii AutoItalia, importatorul Fiat.
Nici în cazul producătorului autohton acest curs de schimb nu este un avantaj. „Nivelul actual al cursului de schimb nu este un avantaj pentru nimeni, nici pentru client, nici pentru constructor, care are o parte semnificativă din costuri exprimate în euro. În plus, acţiunile comerciale derulate în prezent de Dacia readuc în avantajul clientului o bună parte din acest ecart“, susţin reprezentanţii companiei.
Prin urmare, diferenţa de curs nu ajută pe nimeni, comercianţii beneficiind doar de un avantaj minim, reprezentat de banii în plus aferenţi marjei lor de profit, în timp ce clienţii preferă să aştepte o revenire a cotaţiei la o valoare avantajoasă.
„Atâta timp cât veniturile românilor nu sunt legate direct de cursul euro, orice creştere a preţului maşinii exprimat în lei se reflectă într-un cost suplimentar pentru client, deci deprecierea leului afectează negativ cererea de autovehicule“, consideră importatorul Fiat.
De ce nu plătim în lei
Dacă diferenţele de curs sunt păguboase pentru toată lumea, se pune întrebarea de ce nu sunt afişate preţurile maşinilor în lei? „Câtă vreme autovehiculele sunt achiziţionate în altă monedă decât cea naţională, nivelul marjei comerciale a importatorului nu poate suporta acoperirea riscurilor de curs valutar pe care le implică fluctuaţiile monedei naţionale în raport cu celelalte valute“, spun oficialii AutoItalia, în timp ce poziţia Automobile Dacia, producător al cărui grad de integrare a producţiei este de peste 60%, subliniază că „menţinerea preţului în euro are avantaje incontestabile, întrucât asigură o vizibilitate ce s-ar pierde în cazul exprimării în lei. În acest din urmă caz, preţurile s-ar modifica, practic, în fiecare săptămână, în funcţie de cursul euro/leu“.
Rate mai mari la finanţările în valută
Ca şi în situaţia plăţii cash, deprecierea leului a fost principala cauză care a stat la baza majorării ratelor aferente creditelor auto şi a contractelor de leasing în euro din ultimele 12 luni. O altă cauză care a generat creşterea ratelor la aceste împrumuturi a fost şi majorarea dobânzilor percepute de către unii finanţatori în intervalul menţionat.
Creşterea este însă nesemnificativă în cazul unui credit de circa 5.000 de euro. Aceasta este concluzia analizei referitoare la evoluţia ratelor aferente lunii ianuarie 2009 faţă de cele corespunzătoare aceleiaşi perioade a anului trecut, în cazul unei finanţări în euro, contractate la începutul lui 2008. Pentru exemplificare, comparăm evoluţia ratelor creditelor auto şi a contractelor de leasing pe cinci ani, pentru finanţarea, în proporţie de 75%, a achiziţiei unui Logan, una dintre cele mai ieftine maşini de pe piaţa locală, respectiv a unui Fiat Grande Punto, maşină a cărei valoare este apropiată de preţul mediu al unui automobil nou.
La creditele auto contractate de la BCR, ratele exprimate în euro nu s-au majorat, în timp ce la BRD, pentru un împrumut contractat în vederea cumpărării unui Logan, au crescut nesemnificativ (1,2 euro), iar la Raiffeisen, cu mai puţin de trei euro. Există şi bănci, ca Piraeus, de exemplu, care au redus dobânda nominală la creditele acordate în inauarie 2008.
Astfel, ratele în euro din prima lună a acestui an s-au micşorat. Totodată, câteva companii de leasing nu au modificat dobânzile percepute. De observat că transparenţa companiilor de leasing este mai redusă decât cea a instituţiilor de credit:
„Nu vă pot ajuta (n.r.: cu informaţiile solicitate despre evoluţia ratelor lunare la contractele de leasing), nefiind în interesul nostru un material care să prezinte datele solicitate de dvs. într-o manieră comparativă, deoarece în spatele dobânzilor şi al comisioanelor practicate de compania noastră se află o serie de servicii auxiliare ce intră în pachet, şi nu fac obiectul solicitărilor dvs.“, ne-au comunicat, sec, reprezentanţii Unicredit Leasing.
«Nu vă pot ajuta, nefiind în interesul nostru un material care să prezinte datele solicitate de dvs. într-o manieră comparativă.»
Mădălina Florea, junior communication officer, Unicredit Leasing
