Nu putem să nu remarcăm tenta de senzaţional care a fost dată de-acum faimosului (şi misteriosului încă) formular E112. Mass-media exploatează ca de obicei exasperările şi disperările românului de rând, venind cu mesaje bombă despre posibile miracole. Ultimul miracol pus la dispoziţia românilor este acest formular. Formularul E112 reprezintă documentul care poate deschide românilor aflaţi în suferinţă porţile serviciilor medicale din afara ţării. De ce se ş
Nu putem să nu remarcăm tenta de senzaţional care a fost dată de-acum faimosului (şi misteriosului încă) formular E112.
Mass-media exploatează ca de obicei exasperările şi disperările românului de rând, venind cu mesaje bombă despre posibile miracole. Ultimul miracol pus la dispoziţia românilor este acest formular.
Formularul E112 reprezintă documentul care poate deschide românilor aflaţi în suferinţă porţile serviciilor medicale din afara ţării. De ce se ştie atât de puţin despre acest document? Unul din răspunsuri a fost deja dat de către presă şi anume că statul (prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – CNAS) nu doreşte să încurajeze exodul pacienţilor români în străinătate şi nu informează asiguraţii în legătură cu această opţiune.
Ca replică, CNAS dă un comunicat de presă, postat şi pe site-ul acesteia în data de 14 noiembrie 2007, în care prezintă în câteva cuvinte modalitatea prin care poate fi utilizat formularul E112.
Există şi un alt posibil răspuns, care nu-l exclude neapărat pe primul. El se referă la faptul că formularul în cauză se emite în baza Regulamentului CEE nr.1.804/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, precum şi a Regulamentului CEE nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/72.
Regulamentele CEE nu necesită transpunerea lor în legislaţia naţională, aplicarea lor făcându-se direct. Românii se obişnuiesc destul de greu cu ideea că, dincolo de volumul imens de acte normative interne pe care trebuie să-l „digere“, mai există şi alte reglementări la nivel european pe care ar trebui să le cunoască cel puţin la fel de bine. Mai trebuie spus că prevederile cuprinse în Regulamente oferă un cadru general. Aplicarea lor în practică ar trebui să fie stabilită de fiecare ţară prin intermediul unor norme naţionale.
Listele de aşteptare devin obişnuinţă pentru pacienţi
Revenind la Regulamentul CEE nr.1.804/71, titlul acestuia nu spune mare lucru în legătură cu formularul E112 sau măcar cu posibilitatea de a beneficia de tratament medical în străinătate. Evident că publicarea întregului text al Regulamentului şi indicarea articolelor pe baza cărora se poate întemeia o cerere de tratament în străinătate ar fi fost deja un pas înainte pentru CNAS în a dovedi că vine în sprijinul asiguraţilor.
Sursa cea mai autorizată de informare rămâne site-ul Comisiei Europene, dedicat acestei probleme şi anume: https:// ec.europa.eu/ employment_social/social_security_schemes/healthcare/e112/conditions_en.htm. Parcurgerea informaţiilor prezentate pe site şi în special cele publicate în secţiunea privind deciziile Curţii Europene de Justiţie sunt suficiente pentru a înţelege complexitatea problemei.
Dreptul unui asigurat din România de a apela la serviciile unui furnizor de servicii medicale situat oriunde pe teritoriul european este susţinut de prevederile Tratatului european, dar este condiţionat de îndeplinirea unor condiţii preliminare, cum ar fi faptul că tratamentul pentru care solicită deplasarea înafara ţării să fie în lista serviciilor medicale acoperite prin sistemul naţional de asigurări de sănătate şi că acesta nu poate fi asigurat într-un interval rezonabil de timp în ţară.
Cu referire la normele naţionale care ar putea viza aplicarea Regulamentului CEE nr.1.804/71, ele sunt ca şi inexistente. Parcurgând spre exemplu prevederile art. 236 din Legea nr. 95/2006, nici măcar nu ai siguranţa că se referă la problema aflată în discuţie. Dar, reamintim, lipsa totală sau parţială a unor prevederi naţionale nu afectează aplicabilitatea regulamentelor CEE. Mult mai mult ne interesează cum se regăseşte în legislaţia naţională acel „timp rezonabil de aşteptare“ legat de tratamentul pe care un asigurat este îndreptăţit să-l primească.
Răspunsul este foarte simplu: nu se regăseşte nicicum. Contractul-cadru de furnizare a serviciilor medicale vorbeşte de dreptul furnizorilor „de a întocmi liste de prioritate pentru serviciile medicale programabile, pentru eficientizarea serviciilor medicale“. Nu se precizează însă nicăieri care sunt serviciile programabile şi mai ales care sunt criteriile după care se face înscrierea în lista de priorităţi (sau lista de aşteptare). Listele de aşteptare nu sunt o noutate nici pentru România şi nici pentru alte ţări. Apariţia lor este determinată în principal de resursele limitate ale sistemului sanitar care nu permit acestuia să răspundă în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii de calitate tuturor solicitărilor venite de la asiguraţi. Sigur, sistemul ar trebui, conform obiectivului său declarat, să asigure asistenţă medicală „în mod echitabil şi nediscriminatoriu oricărui asigurat“. Realitatea este însă alta, în sensul în care sistemul funcţionează pe principiul „primul venit, primul servit“, în limita resurselor existente (ale bugetului).
Lucrurile sunt însă şi mai complicate de atât. Conform Legii nr. 95/2006, nu sunt decontate de către sistemul de asigurări serviciile medicale solicitate de către client. Vă puteţi întreba ce sunt alea. Ei bine, se au în vedere exact aceste liste de aşteptare. Asiguratul, în situaţia în care nu doreşte să fie pus pe lista de priorităţi, poate opta să plătească serviciile medicale şi în consecinţă să beneficieze imediat de servicii medicale (poate chiar în detrimentul altui asigurat care se trece pe lista de aşteptare). O situaţie foarte frecventă în România, dealtfel.
Alternativă condiţionată de un aviz greu de obţinut
O gestionare ineficientă sau chiar frauduloasă a resurselor sistemului poate face ca tot mai mulţi români să ajungă pe listele de aşteptare sau să scoată bani din buzunar. Şi toate astea fără a ieşi din cadrul legal.
O a treia alternativă ar putea fi deplasarea în străinătate pentru obţinerea serviciilor medicale. Pentru asta însă, asiguraţii trebuie să primească un aviz favorabil din partea CNAS, cum că nu pot primi serviciile în ţară înainte ca starea lor de sănătate să se agraveze. Ce se întâmplă dacă nu există un aviz favorabil? Aceasta este deja o altă poveste.
Consecinţe
O gestionare ineficientă sau chiar frauduloasă a resurselor sistemului de asigurări de sănătate poate face ca tot mai mulţi români să ajungă pe listele de aşteptare sau să scoată bani din buzunar