Mii de pacienți, alegere între pensie și tratament
Modificarea criteriilor de acordare a pensiilor de invaliditate a pus mii de pacienți cu HIV din România în fața unei alegeri imposibile. Acești pacienți, infectați în urmă cu decenii, riscă acum să piardă această pensie de invaliditate de aproximativ 1.000 lei/lună.
Schimbarea, care a intrat în vigoare din decembrie 2022, a fost motivată de progresele în tratamentul HIV. Este considerată acum o afecțiune cronică cu dizabilitate episodică. Situația a generat panică printre pacienți. Mulți dintre ei au decis să-și anunțe medicii că vor renunța la tratament pentru a-și menține această pensie.
Iulian Petre, directorul executiv al Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), subliniază gravitatea acestui fenomen.
„Sunt persoane care au spus medicilor că vor recurge la lucrul acesta ca să continue să-și ia pensia”, a spus acesta potrivit Adevărul.
Risc crescut de întrerupere a tratamentului
Întreruperea tratamentului poate duce la dezvoltarea rezistenței la medicamente și eșec terapeutic. În final se ajunge la deteriorarea stării de sănătate. Acest risc este enorm, nu doar pentru indivizii afectați, dar și pentru sistemul de sănătate în ansamblu.
Directorul UNOPA a precizat că aceștia „dezvoltă rezistență la schema de tratament, necesită altă schemă, care le funcționează sau nu, cu riscul de a se ajunge la eșec terapeutic. Se joacă cu sănătatea lor”.
Dezbaterile recente, la care au participat specialiști din domeniul HIV/SIDA, au pus accentul pe necesitatea unei abordări diferite pentru pacienții infectați în anii ’80-’90.
Dezbateri și propuneri pentru protejarea drepturilor pacienților
Prof. Adrian Streinu-Cercel a subliniat că acești pacienți nu au avut oportunitatea unei vieți normale și, ca atare, nu pot fi angajați în prezent. Este necesară o intervenție legislativă pentru a asigura că acești pacienți nu sunt afectați de noile criterii de pensionare.
În plus, noua lege a pensiilor, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024, va avea un impact semnificativ asupra acestor pacienți.
„Cei din cohortă (n. red. – persoanele infectate în anii 1985 – 1990) nu au avut cum să-și ducă o viață de formare corespunzătoare, ca atare, când vorbim de faptul că ei acum sunt bine din punct de vedere virusologic și imunologic nu înseamnă că se pot angaja. Că nu-i angajează nimeni.
Și atunci, pentru aceste persoane care sunt din cohortă, statul are obligația – așa cum noi am avut obligația, la vremea noastră, să-i facem bine cât am putut de repede – să le asigure un trai decent. Or la ei nu trebuie aplicate astfel de criterii.
Nu știu ce experți ați avut de la „Matei Balș” și de la „Babeș”, eu, de exemplu, nu am fost întrebat absolut deloc. Că mă mai pricep la HIV. (…) Au suferit suficient ca să le mai dăm noi încă o palmă peste față”, a spus prof. Adrian Streinu-Cercel.
Din cele puțin peste 18.000 persoane infectate cu HIV din România, aflate în viață la 30 iunie, aproximativ 5.500 sunt persoane din cohorta de copii infectați la sfârșitul anilor ’80 în spitale.
