Pierdere pentru toată România. Un om de mare valoare s-a stins din viață

Doliu în România! Lazăr Vlăsceanu a murit

Doliu în România! Lazăr Vlăsceanu a murit! S-a stins din viață, după o suferință pe care a îndurat-o cu „voinţa lui de campion”. Pentru el, munca era mereu acțiune. Nefericitul anunț a fost făcut, sâmbătă seară, cu o zi înainte de alegerile locale și cele europarlamentare.

„S-a stins din viață, după o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate și cu voinţa lui de campion de a învinge boala, profesorul Lazăr Vlăsceanu. Am fost prea apropiaţi ca să spun aici ce a însemnat Lazăr Vlăsceanu pentru mine și pentru familia mea. De altfel, ca un om de știință veritabil, nu prea agrea emoțiile și impresionismele”, a anunțat, sâmbătă seară, Ionuț Vulpescu.

Cine a fost Lazăr Vlăsceanu

A condus vreo 20 de ani Biroul de la București al Centrului European pentru Învăţământul Superior, CEPES- UNESCO.  A fost un om-instituție. Lazăr Vlăsceanu era omul proiectelor și credea în triumful vieții. A fost un sociolog uriaș, un profesor- emblemă pentru Universitatea București, un creator de școală, un umanist și un reformist incurabil. A fost cel mai mare sociolog al educației din România.

A fost un intelectual de anvergură, cu doctoratul obținut la London University, Institute of Education în anul 1976. A scris multe cercetări în domeniul educației. El a realizat selecţia textelor şi studiul introductiv la „Basil Bernstein, Studii de sociologia educaţiei”.

Lazăr Vlăsceanu nu a fost nici membru al Academiei României și nici ministrul Educaţiei. Totuși, oamenii care l-au cunoscut personal și-ar fi dorit să ocupe aceste funcții. Erau conștienți că avea inteligența și iubirea de patrie necesare pentru asemenea funcții.

„Pe lumea cealaltă, unde ne vom reîntâlni și unde probabil vom sta mai mult împreună cu cei care ne-au iubit și pe care i-am iubit, oricum nu contează nicio funcție. Și nimic din zbaterile lumii de aici.

A murit Lazăr și, odată cu el, unul din artizanii lumii mele. Dar pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat pe Lazăr vor rămâne imaginile optimismului său special, umorul contagios și exigenţa școlii și a vieții. Lazăr a fost un european născut undeva la ţară, la Dobra, în Dâmbovița. Ulița lui, care e și a mea, a fost de fapt, un bulevard al spiritului. Un mare pedagog al acestei ţări și-a terminat azi ultima sa lecție pământească.

În primul rând pentru Anuc, fata lui mult dorită și iubită, prin care a (re)descoperit, așa cum spunea, feminitatea, pentru doamna profesoară Mihaela Vlăsceanu, dar și pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat, glasul lui Lazăr nu se va stinge niciodată și nu va fi doborât de nicio boală. Drum bun, Lazăr! Îți mulțumesc pentru tot, pentru timpul petrecut împreună, pentru planuri și oameni, generozitate și viață. Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!”, a scris, sâmbătă, Ionuț Vulpescu pe pagina sa de Facebook.

„Dumnezeu să-l odihnească în pace!” / „Odihnă veșnică.” / „A plecat dintre noi profesorul Lazăr Vlăsceanu, printre foarte puținii specialiști în educație din România care a integrat perspectiva pedagogică cu cea sistemică și sociologică cu finalitate în propuneri concrete de politică educațională. A fost genul de specialist de care educația românească duce o lipsă acută. În plus, autoritatea lui în branșă era neegalată și nu va avea pereche în curând. Un moment deosebit de trist. Odihnească-se în pace!”, au scris oamenii în secțiunea de comentarii.