Piețele financiare globale își revin după „Lunea Neagră”
Estimările pesimiste privind o posibilă recesiune în economia SUA, propagate anticipativ, au amplificat turbulențele, dar cauza principală pare să fie legată de unda de șoc din Japonia, subliniind cât de interconectate și vulnerabile sunt piețele financiare actuale.
Japonia, a patra cea mai mare economie globală, se confruntă cu o stagnare prelungită, în contrast cu alte economii dezvoltate. Politica monetară a Japoniei a fost neconvențională, cu rate ale dobânzilor apropiate de zero, ca răspuns la inflația scăzută și creșterea economică lentă. Această politică a favorizat fenomenul „carry trade”: investitorii împrumutau yeni la dobânzi reduse și investeau în active cu randamente mai mari, iar deprecierea yenului a sporit atractivitatea acestei strategii financiare, scrie Cosmin Marinescu, economist şi consilier prezidenţial.
Efectul schimbării politicii monetare a Japoniei
Recenta schimbare de direcție a politicii monetare în Japonia, ca răspuns la creșterea neașteptată a inflației, a perturbat semnificativ peisajul economic și investițional. Pe 1 august a.c., Banca Japoniei a decis să majoreze rata dobânzii de referință la 0,25%, de la 0,1% – nivel stabilit în martie a.c., înlocuind rata anterioară de 0%. Această măsură a provocat o apreciere rapidă a yenului față de dolarul american, determinând recalibrări semnificative ale strategiilor financiare și ajustări de portofolii, ceea ce a generat tensiuni sporite pe piețele globale.
Japonia, cu o datorie publică ce depășește 260% din PIB, se confruntă cu constrângeri fiscale severe care limitează drastic capacitatea guvernului de a stimula economia fără riscul unei crize severe a datoriei suverane. În plus, tensiunile geopolitice și conflictele în desfășurare din Orientul Mijlociu amplifică volatilitatea piețelor, afectând lanțurile de aprovizionare globale și sporind presiunile inflaționiste.
Marți, 6 august, piețele financiare au început să se stabilizeze parțial, semnalând o ușoară ameliorare față de turbulențele severe de la începutul săptămânii. Bursa din Tokyo a raportat o creștere semnificativă, cu indicele NIKKEI 225 și TOPIX urcând cu 9,09% și, respectiv, 9,75%. În Europa, indicii bursieri au înregistrat o recuperare parțială, cu STOXX Europe 600 și EUROSTOXX 50 crescând cu 0,17% și 0,13%. Cu toate acestea, volatilitatea rămâne ridicată, subliniind impactul profund al șocurilor și schimbărilor de politică monetară.
În acest context de volatilitate persistentă, dependența de politicile monetare neconvenționale și de „leverage” devine tot mai evidentă. Sistemul economic global, deja expus la șocuri, se confruntă cu riscuri accentuate de contrapartidă, volatilitate valutară și presiuni crescute asupra lichidității. Aceste probleme nu afectează doar investitorii, ci pun presiune și asupra instituțiilor financiare, subliniind vulnerabilitatea sistemului financiar global în fața turbulențelor bursiere.
Furtună de volatilitate extremă după „Lunea Neagră”
Băncile japoneze, cândva piloni ai strategiilor de „carry trade”, se află acum în mijlocul unei furtuni de volatilitate extremă. În „lunea neagră” din 2024, Sumitomo Mitsui Trust Holdings, a doua cea mai mare bancă din Japonia, a suferit o scădere de 15,5%, iar Mitsubishi UFJ Financial Group, liderul sectorului, a scăzut cu 12,2%. Ulterior, bursa din Tokyo a înregistrat reveniri de +8,43% și, respectiv, +5,82%.
Pierderile și recuperările rapide ale acestor cotații bursiere reflectă riscurile profunde asociate cu strategiile de investiții bazate pe rate ale dobânzilor „artificial” scăzute și schimbările rapide în politica monetară. Într-o eră în care băncile nu mai sunt doar spectatori, ci jucători activi pe piețele financiare globale, volatilitatea acestor titluri subliniază fragilitatea unui sistem economic profund interconectat și vulnerabil.
Turbulențele bursiere curente și ecourile crizelor anterioare pot fi percepute ca manifestări ale aceluiași „efect fluture” în piețe, indicând legături intense între fenomene aparent disparate din sistemul financiar global.
Indiferent de interpretare, este evidentă necesitatea unei revizuiri aprofundate a strategiilor de investiții și a implicațiilor politicilor monetare la nivel global, așa cum a fost demonstrat de contextul puternic inflaționist din ultimii ani, în cadrul relaxării „whatever it takes” a politicilor monetare.
Instabilitatea persistă
Miercuri, 7 august, piețele financiare globale au început să se redreseze, deși instabilitatea încă persistă. În Statele Unite, indicii bursieri au înregistrat creșteri modeste: NYSE a urcat cu 1,11%, NASDAQ Composite cu 1,03% și S&P 500 cu 1,04%. În Europa, redresarea a fost mai modestă, cu STOXX Europe 600 urcând cu 1,02% și FTSE 250 cu 0,82%. Asia a văzut o redresare mai semnificativă, cu NIKKEI 225 crescând cu 4,29% și TOPIX cu 2,26% (vezi tabelul de la finalul textului pentru variațiile principalilor indici bursieri globali din 5-7 august a.c.).
După „lunea neagră” de la începutul săptămânii, când majoritatea piețelor au intrat în teritoriu negativ (cu câteva excepții în Europa, unde indicii selectați au evitat scăderile severe), piețele au început să se stabilizeze și să revină în teritoriu pozitiv. Aceste evoluții subliniază complexitatea sistemelor bursiere și indică necesitatea unei analize aprofundate pentru a înțelege pe deplin impactul global al fluctuațiilor recente.
Piețele asiatice au dat tonul redresării, urmate de bursele europene. Piețele din SUA continuă să arate volatilitate, probabil în așteptarea unei intervenții din partea FED pentru relaxarea politicii monetare, care să sprijine creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă.
Realitatea din culise rămâne complexă
Deși piețele bursiere par să se liniștească, realitatea din culise rămâne complexă și necesită o gestionare responsabilă și prudentă. Politica monetară, cu toate nuanțele și subtilitățile sale, rămâne un instrument sofisticat, cu efecte și riscuri profunde. Anumite decizii, chiar dacă sunt corecte, pot provoca unde de șoc globale, iar stabilizarea bursieră din aceste zile trebuie tratată cu precauție. Este esențial ca băncile centrale să efectueze ajustări fine pentru a evita atât suprastimularea care alimentează inflația, cât și înăsprirea excesivă care frânează economia.
Într-o lume extrem de interconectată, unde politicile economice sunt supuse inevitabil „legii consecințelor neintenționate”, responsabilitatea și prudența deciziilor de politică vor fi esențiale pentru menținerea stabilității economice pe termen lung. În absența sincronizărilor perfecte, nu trebuie să subestimăm capacitatea piețelor de a surprinde, adesea într-un mod neplăcut.
