Într-o Românie în care criza de personal calificat face ravagii, recomandările persoanelor de încredere pot deveni un vital instrument de recrutare.
Victorie pentru economiştii clasici. Teoria a devenit realitate în piaţa muncii din România: conform declaraţiilor recente ale unor experţi, ascuţirea concurenţei şi penuria de personal calificat au dus la triumful meritului profesional peste pile în procesul de angajare. Ce ştii să faci primează. Piaţa a eliminat o formă a corupţiei.
Problema este că eliminarea totală a pilelor în piaţa muncii, declarată de specialişti citaţi de colegii din Business Standard săptămåna trecută, este o iluzie. Iar dacă este reală, atunci ea nu este neapărat un lucru pozitiv. Potrivit ortodoxiei economice clasice, „pilele“ reprezintă o distorsionare (inerent nocivă) a pieţei muncii. Experienţa Romåniei validează acest punct de vedere. Angajarea vreunui domn Goe în baza relaţiilor pe care mamiţica le are cu un şef mai mare nu numai că distruge moralul celor care au muncit din greu să ajungă în acelaşi post, dar poate afecta şi performanţa organizaţiei. De cele mai multe ori, angajaţii care şi-au cåştigat postul graţie pilelor, în loc să se simtă responsabili se simt protejaţi, indiferent de rezultatele pe care (nu) le au. Ce ştiu protejaţii să facă nu contează, fiindcă ei ştiu pe cine trebuie.
Oricåt ar părea de ciudat însă, ortodoxia economică nu se aplică peste tot, şi nu toate distorsionările pieţei sunt egale. „Pilele“ sunt un element important al procesului de recrutare la cele mai mari şi mai de succes companii din lume. Ce-i drept, în acel context ele se numesc recomandări, fiindcă reprezintă o certificare a competenţei unui potenţial angajat din partea unei persoane în care angajatorul are încredere. Altfel spus, „pila“ îşi pune propria sa reputaţie la bătaie recomandånd un candidat, iar de cele mai multe ori recomandarea este făcută în baza meritului. Într-un teanc de CV-uri cu atribute asemănătoare, recomandarea poate deveni factorul determinant. În acest context, „pilele“ devin un lubrifiant benefic al forţelor pieţei, ajutåndu-i pe cei mai calificaţi să ajungă unde trebuie. Într-o Romånie în care criza de personal calificat face ravagii, recomandările persoanelor de încredere pot deveni un vital instrument de recrutare. Absenţa absolută a pilelor (fie şi în versiunea lor benefică) din procesul de recrutare are neajunsul că se acordă un rol disproporţionat CV-ului în evaluarea candidaţilor. Într-o Romånie în care oportunităţile de a acumula experienţă sunt mai rare decåt cele de a acumula diplome, „patalamaua“ ia dimensiuni şi mai nejustificate de talisman ca pånă acum. Rezultatul acestei situaţii este o recoltă de aşa-numiţi „tigri de hårtie“, tineri foarte educaţi, dar prea puţin testaţi de realitatea economiei.
Companiile romåneşti suferă tot mai mult de pe urma penuriei de personal calificat. Soluţia nu va veni din eliminarea totală a pilelor, ci din înlocuirea versiunii lor tradiţionale cu una mai apropiată de realităţile altor pieţe, mai mature, în care contează şi pe cine cunoşti, dar nu mai mult decåt ce ştii să faci.
PS: Îmi cer scuze pentru faptul că în articolul trecut nu am explicat suficient de clar că toate obligaţiile guvernului federal american rezultă în peste 180 de mii de dolari pe cap de locuitor. Datoria externă a SUA nu reprezintă decåt o parte a obligaţiilor financiare de care Washingtonul nu se poate achita fără sacrificii.
