De un sfert de ceas stă și privește direct prin funcționarul care a venit să îi explice ceva despre pensii. Ce oră și-a găsit și ăsta! Trebuie să lase copiii la școală și să ajungă la timp și la muncă. Și omul din fața lui tot vorbește … 

Dar uite că acum scoate un formular și parcă începe iar să crească sonorul. Până când se aude clar: „Vreți să aveți pensia de stat mai mare sau să luați câteva zeci de lei în plus de la fondul  străin?  Dacă vreți pensie mai mare de la stat, semnați aici că nu mai vreți să cotizați la fonduri „. 

La aproape 45 de ani ai lui, este destul de bătrân ca să își aducă aminte de vremurile FNI, SAFI, Bancorex. Plătește asigurări obligatorii și rate la bancă, pentru casă și pentru rabla aia luată din Bulgaria pe 2000 de euro, ca tot românul. Depozite în bănci nu are, că doar nu e milionar. Mai are niște acțiuni lăsate de cel bătrân de pe vremea lu Văcăroiu, dar nici nu știe dacă mai există fabricile respective. 

De credit mai bine să nu își amintească. I-a trebuit casă mare nevesti-sii și uite că în ultima jumătate de an deja i-a crescut rata cu 150 de lei. Dacă o ține așa o să ajungă să aibă rata mai mare decât salariul. A zis și Dragnea că Isărescu face intenționat să crească dobânzile. Și Isărescu are putere. E susținut de străini.

De curând, a primit o scrisoare. Scria acolo că, undeva, într-un fond, are câteva zeci de mii de lei. El? Niște zeci de mii? Păi de unde să aibă? Că doar nu pune bani deoparte când se îmbată cu băieții.  

Îi era clar că e o țeapă. L-a mai lămurit ăla mic. A căutat pe Google și cică firma aia care i-a scris, cu ștampilă și semnătură, chiar există. Și e mare. Și nu e din România. 

Nu știa cum să se mai bucure. A vrut să urle de fericire, dar s-a gândit că aud vecinii și nu ar vrea să știe toți că i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Câte rate poate plăti cu banii ăia! Câte lucruri își poate lua în casă! Poate își face și o vacanță. 

 

Până când a sunat la numărul de telefon de pe scrisoare și o femeie cu voce de robot i-a spus că banii sunt ai lui, dar nu poate să îi ia și că stau acolo până o ieși el la pensie sau până moare, dacă moare înainte de pensie. Și nici pensia nu are voie să îi spună cât îi va veni, pe lună.  

Cu foaia întinsă de funcționar în față, își dă seama că ce spune angajatul statului are legătură cu tot circul de pe la televizor. Cu fondurile alea despre care ziceau Dragnea și Olguța că iau bani de la bugetul nostru, al tuturor, ca să își plătească comisioane. Alea care l-au păcălit și pe el că are o mică avere. 

„Oricum, să îi ia dracu pe toți! Tot timpul pensiile au fost date de stat. Așa sunt ele. De stat.”, își spuse în timp ce semna, automat, unde îi arăta omul de la stat. 

Este un scenariu care poate deveni realitate în orice colț al României. Și cel mai probabil se va aplica în viitorul nu foarte îndepărtat. 

Pentru că statul asta face, în general. Încearcă să ia cât mai mult de unde poate și, eventual, să dea cât mai puțin. Suficient cât să își cumpere liniștea și nimic mai mult.  Doar cine are avantaje directe sau cine nu vrea să înțeleagă poate susține altceva. 

În lumea de astăzi, însă, și mai ales în țările din Europa, este ceva mai complicat să impui, ca stat, unele lucruri. Și atunci trebuie să te „descurci” cu instrumentele democrației. 

Asta cred că nu au înțeles administratorii de fonduri private, în cei zece ani de existență și asta a înțeles perfect actuala putere, altfel extrem de abilă în manipulări și propagandă, ca orice populiști, pe deasupra și socialiști.

E ușor de înțeles de ce singura constantă în discursul puterii -care a zis că nu taie contribuția la fondurile private de pensii și a tăiat-o, a zis că nu reformeză sistemul și îl va reforma, a zis că nu reduce la zero contribuția pentru ca apoi să revină și să spună că o va anula, doar temporar- este apelul la „opțiunea omului”. 

 

Ei spun pe față că asta doresc pentru că știu că oamenii se vor duce spre pilonul I, spre pensia de stat. 

 E greu, însă, de înțeles de ce administratorii fondurilor de pensii, la rândul lor companii cu mare abilitate în zona strategiilor de comunicare, nu au înțeles că va veni și momentul ăsta și că vor trebui să facă cumva să le explice celor care cotizează că desființarea pensiilor private este un lucru rău. Ar fi avut bani măcar de mai multe scrisori, din moment ce totalul comisioanelor încasate ajunge la  jumătate din cât au adus ca randament pentru investiții, un vis îndepărtat pentru orice fond de investiții normal. 

Ar fi fost nevoie de mai multă implicare în zona aceasta cu atât mai mult cu cât marea majoritatea a celor care alimentează conturile au ajuns la diversele fonduri fie direcționați, aproape inconștient, de către brokeri și agenți fie chiar fără știrea lor, redistribuiți de sistem. 

Simțiți acum vreun val de indignare dinspre populația României pentru că cineva vrea să desființeze pilonul II? Nu prea. Credeți că vor fi mulți cei care vor opta pentru varianta cu fonduri private, chiar și dintre cei care știu măcar că sunt cotizanți la un astfel de instrument? 

Poate, dar asta ar presupune eforturi financiare imense pentru administratorii privați. 

Nu se revoltă cei care cotizează. Se revoltă organizațiile patronale, marile companii, statele de unde vin respectivele companii și politicienii care au intrat de-a lungul timpului în zona de interes a fondurilor private. 

 

Adică exact cei la care s-a lucrat prin „lobby”. Pentru că „lobby-ul” a fost singura activitate pe care au dus-o fondurile de pensii în zona de comunicare. Au crezut că este suficient să influențezi la nivel înalt și chiar a fost, până la un punct. Ca să fim sinceri până la capăt se mai revoltă și diverși „influenceri”, de multe ori mânați și de alte interese decât iubirea față de capitalism. Cât ar fi ei de influenți, însă, mesajul lor  nu ajunge nici la 1% din cotizanți, iar dacă ajunge este greu de descifrat de majoritate, fiind mai degrabă propagandistic decât educativ. 

Acum se va vedea că era nevoie și de educație financiară „la botul calului”, pentru că degeaba te lauzi cu un randament de 9% sau 10% sau 50%, dacă omul căruia îi vorbești habar nu are ce îi zici. 

 Probabil că cei care sunt la putere și-au făcut calculele și au decis că e chiar mai avantajos pentru „gașcă” să mai rezolve câte ceva din deficite, în detrimentul altor forme de avantaje. Deși se negociază încă, după cum se aude, iar fondurile au puternicul argument al prezenței importante în companii strategice, cum sunt distribuțiile de energie sau, mai recent, Banca Transilvania, singura bancă de dimensiuni mari ce poate fi asociată cu capitalul românesc. 

Sigur că ceea ce face  statul este nedrept, incorect și poate chiar ilegal. Sigur că banii care vor ajunge în buget se vor topi ca prin minune pe lucruri mult mai puțin utile decât cele la care erau folosiți de fondurile private. Sigur că, spre deosebire de pensia de stat, fondurile private aduc bani în plus din investiții și că banii strânși acolo sunt, prin lege, proprietatea cotizanților. 

Dar cu cine să vorbești? Cui să îi explici? Celor care au fost repartizați, fără să știe, către un fond privat? Celor care ani de zile nu au primit nici măcar o scrisoare de la acel fond, ce să mai spunem de un telefon sau o vizită? E mai greu. 

Acum ei își vor face datoria de simplii pioni, dar nu în mâna fondurilor private, așa cum au fost la început, când au fost împărțiți ca la ruletă, ci în mâna statului. 

Pentru că, din păcate pentru noi toți, acum statul a ajuns să fie singurul jucător care contează la tabla de șah.