Odată cu războiul Crimeei (1853-1856), când Valahia era ocupată de trupele austriece, în prăfuitul târg al Bucureştilor a sosit un neamţ încrezător în destinul său: Johan Milker.

Desigur, valahii nu prea erau obişnuiţi cu voiajări, istoria obişnuindu-i cu bejenii, în faţa cărora nu prea aveau timp să-şi facă bagaje. Nu exista conceptul de weekend şi nici măcar ideea unui sejur scurt de recreere. Dar vremurile se mai schimbaseră, iar înalta societate nu mai avea motive să fugă peste munţi ca odinioară. Cu toate acestea, a investi într-o fabrică de articole de voiaj era nu numai un pionierat, dar şi un foarte mare risc, întrucât gustul pentru călătorii încă nu fusese creat în peisajul cotidian valah.

Bucureştii anului 1853, dincolo de contrastul dintre casele luxoase şi magherniţele din preajmă, era asaltat de mulţi negustori şi călători care fie se aflau în tranzit, fie aveau ca punct final al călătoriei Valahia şi Bucureştii. Johan Milker şi-a început afacerea cu articole de voiaj în anul 1853. Destinul i-a surâs curând, deoarece această parte a Europei a fost smulsă influenţei ruseşti trei ani mai târziu. Milker şi-a deschis o fabrică şi un magazin pe strada Sărindar nr. 8, în spatele bisericii omonime, încă prezentă la vremea aceea în peisajul Capitalei.

După moartea lui, în 1863, soţia sa, Louise Milker, a preluat conducerea fabricii. Trebuie să fi fost un gest cu totul deosebit în acea epocă patriarhală ca o femeie să se ocupe de o fabrică şi chiar să se descurce cu succes într-o lume a bărbaţilor. Pentru Louise, lucrurile au mers înainte.

Din 1878, fabrica a fost condusă de fiul său, Paul Milker, care i-a adus suficient prestigiu pentru a se impune pe piaţa de profil. Cum vechiul local devenise neîncăpător, având în vedere cererile tot mai mari, Paul Milker a construit între 1905-1907 un magazin mare şi frumos alături de fabrică, pe aceeaşi stradă Sărindar, la nr.12. Firma aproviziona Curtea Regală şi marile case din Bucureşti şi din ţară, având produse pentru toate buzunarele. Iar acest prestigiu conferit de medalii cucerite la târguri internaţionale de comerţ a fost păstrat şi după primul război mondial.