«Pot realiza o lucrare originală, de 50 de pagini plus cuprins, bibliografie și anexe la prețul de 500 de lei. Aveți garanția calității și originalității textului, deci implicit nota va fi bună. Tariful este un pic mai mare decât ce întâlniți pe net, pentru că eu nu copiez, scriu de la zero, mă documentez în bibliotecă și la institute de specialitate, fac treabă serioasă, ca pe vremuri», spune zâmbind Diana S., proprietarul unuia dintre zecile de site-uri care comercializează lucrări de diplomă pentru licență și de disertație pentru masterat sau, culmea, chiar și pentru doctorat. În vederea realizării acestui articol am contactat o bună parte din administratorii site-urilor cu acest tip de activitate, iar tarifele cerute pentru aceeași lucrare (de 50 de pagini, pe o temă banală din sfera filologiei) au variat între 50 și 1.500 de lei.
Iată unul dintre răspunsurile cele mai relevante pentru nivelul la care se lucrează în această „industrie“: „Noi avem un sistem care vă oferă siguranță maximă. Imediat ce am terminat un capitol, vi-l trimitem complet în format PDF securizat pentru a-l vizualiza, astfel aveți garanția că v-am realizat materialul și vedeți calitatea acestuia. Apoi ne achitați suma aferentă capitolului respectiv, iar noi vă trimitem varianta Word pentru a merge la profesorul îndrumător și a ne semnala eventualele modificări, iar acestea nu costă nimic suplimentar. Totodată, majoritatea facultăților au implementat un program prin care verifică originalitatea lucrărilor, motiv pentru care, pentru a vă asigura de calitatea lucrărilor, am achiziționat și acest program și fiecare capitol pe care vi-l trimitem va fi însoțit de rezultatele căutării acestui program. Suma este de 1.500 de lei“.
Ulterior, am apelat-o telefonic pe doamna care transmisese răspunsul de mai sus, de data aceasta în calitate de jurnaliști, și, sub promisiunea menținerii anonimatului, a detaliat câteva dintre dedesubturile acestui business. „Până acum, nu am avut niciodată probleme cu poliția. Asta și pentru că am încercat să fac totul legal și, prin termenii și condițiile site-ului, am degrevat toată responsabilitatea către cumpărător“.
Iar cumpărătorii nu sunt puțini: „În ultima vreme am fost contactată de cel puțin un doritor în fiecare zi. Unul dintre motive e că foarte mulți studenți au fost păcăliți de alte site-uri. Mi-au spus unii că au plătit patru milioane pentru o lucrare, iar după ce au trimis banii nu au primit nimic la schimb. Dar ei nu se gândesc că nu e posibil să fie serios un site care-ți promite o lucrare originală pe bani atât de puțini?“.
Așa cum afirmă majoritatea proprietarilor de de site-uri, și în acest caz ni se spune răspicat că „noi nu încurajăm plagiatul, ci doar oferim niște modele, iar felul în care le utilizează fiecare e treaba lui.“ Nu trebuie să fii detectiv ca să-ți dai seama că dacă n-ar fi vorba decât de niște modele, studenții s-ar putea ghida și doar după varianta securizată. În realitate, e vorba de vânzarea unor lucrări gata făcute. Surpriză, doamna citată mai sus are de gând să acceseze și fonduri europene pentru acest proiect. „Sunt singură, lucrez doar cu colaboratori, iar venitul obținut, sincer vă spun, nu e prea mare. Cu un proiect de consultanță educațională din fonduri comunitare, m-aș putea dezvolta mult mai rapid.“ Și să facă față astfel mai bine concurenței.
Până de curând, cel mai activ jucător de pe piața lucrărilor „de-a gata” era Dragoș Clinciu, care administra, prin PFA-ul său, cel puțin șapte site-uri dedicate acestei activități. Și nu numai. În dreptul numelui său figurează o universitate online, Dargo College&University, din Brașov, descrisă pe diverse site-uri internaționale ca „o instituție acreditată, autorizată să organizeze programe pentru nivelurile licență, masterat și doctorat.“ Tariful perceput era, potrivit informațiilor de pe diverse forumuri din străinătate, de 499 de dolari anual.
Instituția nu figurează în baza de date a Ministerului Educației. Tot Dragoș Clinciu lansa, în martie 2010, Asociația Română a Consultanților în Educație, prin care, spune proprietarul unui alt site care comercializează lucrări, „voia să facă monopol: ca să fii membru, percepea o cotizație, iar celor care se opuneau le spunea că îi va scoate din schemă.“ De la finalul lunii februarie, activitatea PFA-ului lui Dragoș Clinciu a fost suspendată la cererea proprietarului, iar niciunul din site-urile de vânzare de lucrări de diplomă nu mai funcționează.
Pe bandă rulantă
Toate site-urile oferă lucrări gata făcute, achiziționate de la absolvenți, contra unor prețuri modice, de maximum 120 de lei. Majoritatea pun la dispoziția doritorilor diverse oferte de tipul „Doi în unu – la două lucrări comandate primești o reducere de 25% sau o altă lucrare gratuit“ „Dăruiești și câștigi – la două lucrări trimise pe care nu le avem în baza de date primești una gratuit.“ Plata se face de cele mai multe ori prin transfer bancar, dar au apărut și soluții mult mai rapide: de pildă, studentie.ro oferă posibilitatea achitării prin SMS (în valoare de 10 euro + TVA).
„Pentru cei pretențioși, cât și pentru cei care nu găsesc în baza noastră titlul lucrării, putem elabora proiectul pentru lucrarea de licență la comandă“, aflăm de pe lucrari-diploma.ro. Cât durează realizarea unei astfel de teze? De pe site-ul lucrari-licenta.ro, aflăm că „7-10 zile pentru studii de caz, 14-28 de zile pentru lucrări de licență, master, disertații și proiecte și 50-100 de zile pentru lucrările de doctorat“. Toate site-urile au și secțiune de cariere, în care fac apel la specialiști din domenii cât mai diverse. În general, colaboratorii sunt plătiți cu opt lei pe pagină.
Reacția universitarilor
„Noi am avut temeri mari în legătură cu acest fenomen văzând câtă publicitate se face – pe internet, prin cămine, ba chiar și pe gardurile din centru sunt lipite afișe care oferă lucrări de diplomă. Ne-am adresat Pachetului și Poliției și am vorbit și cu profesorii de drept de la noi, dar mai toți ne-au spus același lucru: nu avem ce face decât în momentul în care prindem un student cu o lucrare pe care nu a  scris-o el“, spune prorectorul Universității de Vest „Vasile Goldiș“ din Arad, prof. dr. Iovan Marțian, afirmând totuși că „până acum nu au existat astfel de situații în cadrul universității noastre“.
De altfel, răspunsurile diverșilor reprezentanți ai instituțiilor de învăță­mânt superior, fie ele de stat, fie private, indică, debusolant, că fenomenul furtului de lucrări există, dar „nu la noi, la alții.“ Ce măsuri au fost luate în ultimii ani împotriva plagiatului în rândul studenților? Unele extreme, cum este cazul „Vasile Goldiș“, care le impune studenților ca, în momentul prezentării, să aibă, „alături de lucrarea în format printat, așa-numitul portofoliu: conspecte, scheme și un exemplar al lucrării, toate scrise de mână.“ Altele, cum este cazul celor mai multe universități, între care și cele din București și Iași, se bazează pe softuri de detectare a plagiatului. Softuri care, în mod evident, nu pot detecta însă decât lucrările cumpărate de-a gata sau care conțin fragmente din aceste lucrări. Nu și pe cele abia terminate, din păcate nu de titulari, ci de cei angajați de aceștia.

Lucrările științifice scoase la vânzare online nu sunt o invenție românească. Pe internet se găsesc sute de site-uri în engleză, franceză, germană ori
spaniolă menite să-i salveze pe studenții prea leneși. Prețurile nu diferă mai deloc de cele practicate
de comercianții autohtoni

FLAGRANT Un profesor universitar din Galați a fost filmat de o chipă de televiziune, în 2009, în timp ce primea bani pentru o lucrare de licență.
CURAJ Cristian Preda, fost decan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, scria în urmă cu doi ani pe blogul său că s-a întâlnit cu una din culmile plagiatului: unul dintre studenții de la master a predat o lucrare formată din fragmente ale unui studiu redactat chiar de titularul cursului.
METODĂ George Hari Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, povestește pe blogul propriu cum a descoperit două plagiate în 2009: „Prima lucrare era copiată integral de pe un site, cu text şi ilustraţii. A doua avea fragmente copiate din mai multe surse şi nu conţinea contribuţii originale. Am descoperit fărădelegile pentru că am procedat aşa cum fac de fiecare dată: am căutat pe Google fragmente care nu par formulate de intelectul studenţilor respectivi sau fragmente care ar necesita lecturi de background şi cercetare.“
FILIERĂ Unul dintre cele mai celebre cazuri de trafic cu lucrări de licență a avut loc la Iași. Potrivit mai multor articole din presa locală, mai mulți absolvenți ai Universității „Alexandru Ioan Cuza“ și-ar fi descoperit lucrările de diplomă scoase la vânzare pe site-urile www.licenta2007.ro și www.licenta2008.ro. Autorii tezelor respective suspectau de furt perso­nalul centrelor de multiplicare unde le-au imprimat, având în vedere că angajații copiau documentele în computerele proprii înainte de a le printa.
INVERS Tot în Iași, o profesoară de la Facultatea de Științe ale Comunicării a fost acuzată de un fost student că a publicat o carte în care a copiat pasaje din lucrarea lui de diplomă.

În ograda universităților
Universitățile ar putea crea un „modus operandi“ de depistare a plagia­tului, înființând organisme speciale, crede Cosmin Vasile, partener în cadrul casei de avocatură ZRP. „Un prim pas ar fi selectarea operelor originale pe o anumită temă și organizarea de comisii care să verifice reproducerea sau nu a unor idei“, spune acesta. Expertul consideră că e dificil să ne imaginăm o procedură perfectă de înlăturare a plagiatului. Descurajarea studenților ce apelează la astfel de metode ar duce la diminuarea activității în sine.
Cosmin Vasile, partener, Zamfirescu Racoți Predoiu
De ce nu se sperie nimeni
Vechea lege a educației nu conținea nicio referire la traficul cu lucrări. În noua lege din 2011 se interzice „comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor“ al unei astfel de opere. Fapta e contravenție, trebuie depistată de Poliție și se soldează cu amendă de la 5.000 la 50.000 de lei. Riscurile pentru studenții care apelează la astfel de tertipuri sunt, însă, mult mai mici.
Ce cred despre plagiat universitățile

Universitatea București

Universitatea din Bucureşti impune studenţilor săi ca la depunerea lucrării de licenţă/diseraţie/doctorat să completeze o declaraţie privind originalitatea şi respectarea drepturilor de autor. Prin această declaraţie, studentul garantează că lucrarea este scrisă de el şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De altfel, studentul declară că toate sursele utilizate, inclusiv cele preluate de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.
 În cazul în care se dovedeşte că declaraţia este falsă, studentul va fi responsabil pentru acţiunea sa.

Pe parcursul realizării lucrării de licenţă/disertaţie/doctorat, studenţii Universităţii din Bucureşti trebuie să colaboreze permanent cu profesorul care le coordonează lucrarea, pe baza unui calendar stabilit de către acesta. Astfel, profesorii verifică textele prezentate de studenţi conform etapelor stabilite, evaluând fiecare capitol în parte, atât la nivelul elementelor obligatorii impuse de standardul unei astfel de lucrării (motivaţia alegerii temei, gradul de noutate a temei, contribuţie personală, studii de caz, concluzii, direcţii viitoare de cercetare legate de tema abordată), cât şi sursele care au stat la baza realizării lucrării (note de subsol corect formulate, bibliografie). Aşadar, cadrele didactice sunt cele în măsura a preîntâmpina tentativele de plagiat ale studenţilor.
Mai mult, odată cu înscrierea la examenul de licenţă/disertaţie/doctorat, studentul este obligat să depună o copie a lucrării pe un suport electronic. Profesorii au acces la un soft gratuit, Viper, prin intermediul căruia pot detecta plagiatul.

Conform art.24 din “Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor”, studentul care încearcă să promoveze probele de evaluare (examene, verificări, proiecte, teste etc) prin fraudă va fi exmatriculat de către Rector, la propunerea Biroului Consiliului facultăţii

Universitatea Spiru Haret

În baza Ordinului Ministrului Educaţiei nr.295/5.02.2007, publicat în Monitorul Oficial al României nr.135, Partea I, din 23.02.2007, Senatul Universităţii Spiru Haret a hotărât că examenul de licenţă costă într-o singură probă – cunoştinţe fundamentale şi de specialitate, care vizează toate materiile de la specializarea respectivă, parcurse în timpul anilor de studiu.
În acest context, a fost şi este folosită Platforma Blackboard, utilizată în peste 3500 de universităţi din lume, fiind eliminate, în totalitate, fraudele cu lucrări de licenţă. În acest mod, absolvenţii trebuie să răspundă, în sala de examen, prin intermediul calculatorului, într-un interval de timp determinat, la un număr de întrebări concepute pe baza materiei predate în toţi anii de studii.

Pentru finalizarea studiilor de masterat, masteranzii susţin două probe: verificarea cunoştinţelor în sistem de e-learning şi susţinerea unei lucrări de disertaţie. Pentru eliminarea posibilităţilor de fraudă, a fost desemnat un număr de îndrumători care coordonează grupe cuprinse între 8 şi 10 masteranzi. Tematica este stabilită de fiecare cadru didactic, care acordă o atenţie deosebită selecţiei planului tematic şi originalităţii lucrării, astfel că, până în prezent, nu au fost identificate fraude.
(Corneliu Toader, purtător de cuvânt)

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași

La Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", plagiatul şi frauda academică sunt interezise  foarte strict, la orice nivel – studenţi la licenţă, master, doctoranzi, profesori sau cercetători.
 
Astfel, în Codul de etică al UAIC, pe care îl puteţi găsi la adresa:  https://www.uaic.ro/uaic/bin/download/University/Documente/CoduldeEtica.doc prevede: "Art.19 – Se consideră abatere de la Codul de etică universitară şi se sancţionează, în afara încălcării cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu şi a normelor de comportare, următoarele:  a) frauda sub orice formă în activitatea de predare, învăţare, cercetare ştiinţifică şi în celelalte activităţi din Universitate;" La art. 21  se preczează că: "Este interzis şi se sancţionează plagiatul sub orice forma. Plagiatul semnifică însuşirea integrala sau parţială de către o persoană a unei opere literare, ştiinţifice, a ideilor ce aparţin altei persoane şi prezentarea acestora drept creatie personală."
 
În ceea ce priveşte sancţiunile, acestea sunt prevăzute în  Regulamentul Comisiei de etică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, ce poate fi găsit la adresa: https://www.uaic.ro/uaic/bin/download/University/Documente/RegulamentComisiadeEticaaUAIC.pdf
"Art. 15. Sanctiunile propuse de Comisia de etica pentru eventuale abateri de la Codul de etica vor fi aplicate persoanei in cauza dupa aprobarea de catre Senatul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” Iasi. Sanctiunile propuse de Comisia de etica vor fi proportionale cu abaterile comise. Cazurile de copiat si plagiat comise de studenti vor fi analizate si sanctionate de Consiliile profesorale ale facultatilor.
b) pentru studenti si doctoranzi:
– mustrare scrisa;
– mustrare cu avertisment;
– exmatricularea cu drept de reînmatriculare;
– exmatricularea fara drept de reînmatriculare în cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”
Iasi pentru studentii, doctoranzii care au savarsit grave abateri de la etica universitara.

Regulamentul de licenta
https://www.uaic.ro/uaic/bin/download/Students/Regulamente/regulamentdidacticmaster.pdf

De asemenea, în ceea ce priveşte plagiatul folosit pentru trecerea examenelor, acesta este sancţionat prin exmatricularea din Universitate; în cazul în care studenţii vor dori să se reînmatriculeze, aceştia vor plăti o taxă suplimentară de 100 de euro.
(Prevederi din art.27, art.29 din Regulamentul didactic pentru licenta: https://www.uaic.ro/uaic/bin/download/University/Documente/regulamentdidactilicenta.pdf)
 
Prevederi identitice sunt şi in Regulamentul pentru desfăşurarea activităţii didactice de master https://www.uaic.ro/uaic/bin/download/University/Documente/regulamentdidactdemasterat.pdf
 
În Universitate se foloseşte un soft de detectarea automată a plagiatului, folosit în special pentru lucrările finale (licenţă, master, doctorat). Astfel, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, studenţii sunt obligaţi să predea lucrările în format electronic; aceste lucrări, odată introduse în Platforma Blackboard, sunt comparate cu lucrări deja existente pe Internet, respectiv cu toate celelalte lucrări din anii trecuţi, existente în baza de date.
 
În preîntâmpinarea  traficului cu lucrari de licenta, lucrari de doctorat ori disertatii de masterat, respectiv folosirea ilicită a lucrărilor altor autori, un rol foarte important îl are profesorul coordonator. Atunci când un profesor îşi suspectează studentul că ar folosi material neoriginal, acesta poate refuza prezentarea lucrării la examenul final (studenţii se pot înscrie la licenţă, respectiv dizertaţie, doar pe baza unei cereri care este avizată de profesorul coordonator).
(Madalina Cocea, Promovare si relatii cu presa)

Universitatea de Vest din Timişoara

Conform Legii Educaţiei, conducătorii de lucrări de licenţă, masterat şi doctorat răspund în solidar cu candidatul dacă se depistează că lucrările au fost plagiate.
Universitatea de Vest din Timişoara a luat măsura de a introduce această prevedere în noul Cod etic al Universităţii, urmând a fi prevăzute şi sancţiuni în perioada imediat următoare.

În momentul de faţă există discuţii la nivelul conducerii Universităţii privind achiziţionarea unui soft care să episteze lucrările plagiate.
Conducătorii de licenţă, masterat şi doctorat trebuie să verifice cunoştiinţele înglobate în lucrare şi dacă acele cunoştiinţe sunt operaţionale la candidat.

Daca se descoperă plagiatul, în primul rând, lucrarea va fi respinsă de către conducător. Sancţiuni vor fi prevăzute în perioada imediat următoare în Codul etic al Universităţii.
(Departamentul de Relaţii Publice şi Imagine Universitară).