Pisicile sunt mai bune la asocierea cuvintelor decât bebelușii, potrivit unui studiu

animale de companie caine pisica

SURSA FOTO: Dreamstime

Potrivit unui studiu publicat în revista Scientific Reports, pisicile au performanțe mai bune decât copiii mici la o măsură simplă de înțelegere a limbajului.

Pisicile sunt mai bune la asocierea cuvintelor decât bebelușii

Cercetarea a arătat că pisicile formează asocieri între imagini și cuvinte de aproximativ patru ori mai repede decât o fac copiii mici.

Limbajul este cel mai important instrument pe care oamenii îl folosesc pentru a comunica, însă capacitatea de a înțelege vorbirea nu este unică la Homo sapiens. Unele maimuțe asociază cuvintele vorbite cu simboluri scrise sau imagini, în timp ce papagalii gri africani pot înțelege și răspunde la instrucțiuni vorbite.

Câinii au fost dresați să înțeleagă și să răspundă la un vocabular simplu. Cu toate acestea, știm mult mai puține despre celălalt companion important al oamenilor, pisicile.

Pisicile pot recunoaște sunetul cuvintelor care vin de la oameni și tot mai multe studii demonstrează că pisicile se bazează pe interacțiunea cu oamenii în rezolvarea problemelor. Există chiar și dovezi limitate că pisicile pot răspunde la arătarea cu degetul, iar cercetările din ultimii cinci ani au arătat că pisicile își pot recunoaște nu numai propriile nume, ci și pe cele ale oamenilor și animalelor familiare, scrie LiveScience.

Test pe 31 de pisici

Pentru a testa această teorie, Saho Takagi și echipa sa de la Universitatea Azabu din Japonia au oferit unui număr de 31 de pisici adulte un joc simplu de cuvinte utilizat pentru a investiga aceeași capacitate la bebeluși.

Experimentul a arătat că pisicile au fost capabile să învețe combinațiile din doar două expuneri de nouă secunde – semnificativ mai rapid decât copiii mici, care au avut nevoie de cel puțin patru încercări de 20 de secunde.

Totuși, aceste comparații nu trebuie suprainterpretate, deoarece oamenii interpretează comportamentul unei specii complet diferite. Atunci când interpretăm comportamentul copiilor, interpretăm comportamentul aceleiași specii, pe care suntem programați de selecția naturală să o percepem într-un mod înnăscut.