Unii dintre noi încă îşi mai amintesc vremurile în care se vehicula destul de des ideea unei cote unice, care să înglobeze atât impozitul pe venit, cât şi contribuţiile sociale de tot felul.
Vremurile acelea se pare că sunt moarte şi îngropate şi suntem în situaţia de a gestiona un număr mai mare de contribuţii. De la trei tipuri de contribuţii mari şi late s-a ajuns la şase. Suma totală a acestora a rămas aproape neschimbată sau chiar a scăzut uşor. Nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre povara birocratică asociată lor.
O ultimă încercare de unificare a procesului de colectare a contribuţiilor sociale tocmai şi-a dat şi ea obştescul sfârşit prin abrogarea art. 12-23 din OG nr. 94/2004. Astfel, colectarea contribuţiilor de la persoanele fizice asigurate în baza unor contracte de asigurare se va face în continuare de către instituţiile abilitate. Aşa după cum se ştie, începând cu 2007, ar fi trebuit ca ANAF să preia în totalitate activitatea de colectare a creanţelor bugetare de natura contribuţiilor sociale, având în vedere că până atunci se ocupase doar de colectarea contribuţiilor datorate de către angajatori.
Drept urmare, asiguraţii vor face în continuare naveta între administraţiile financiare şi celelalte instituţii (ANOFM, CNPAS, CNAS) şi vor plimba hârtii dintr-o parte în alta. Ne referim în special la excesul de zel al CNAS care obligă persoanele ce vor să se asigure să solicite organelor fiscale dovezi ale veniturilor realizate (sau nu) în ultimii cinci ani.
Legiuitorul este complet buimac
Şi pentru că am ajuns să vorbim de Casa naţională de asigurări de sănătate (CNAS), mai sunt şi alte lucruri despre care am dori să pomenim. Este vorba, cum altfel, despre contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii şi despre indemnizaţia cu acelaşi nume. Ultimele modificări ale OUG nr. 158/ 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de sănătate aduceau plafonarea atât a contribuţiei, cât şi a indemnizaţiei, dar într-un fel foarte ciudat şi, în opinia noastră, discriminatoriu.
Despre ce este mai exact vorba. Prin Legea nr. 399/2006 de aprobare a OUG nr. 158/2005 se plafona baza de calcul a contribuţiei de concedii şi indemnizaţii astfel că ea nu putea fi mai mare „decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară“. Pentru a înţelege mai bine, vom lua un caz simplu, al unei societăţi cu doi angajaţi, X şi Y. În luna decembrie 2006, veniturile realizate de către cei doi erau 2.500 lei respectiv 5.000 de lei. Totalul fondului de salarii era 7.500 lei. În acelaşi timp, baza de calcul plafonată era de 2*12*330 lei, adică 7.920 lei. După cum se poate vedea, fondul de salarii nu depăşeşte plafonul, iar contribuţia se va aplica la 7.500 lei, fondul de salarii. În acelaşi timp trebuie observat că angajatul Y are un venit care depăşeşte plafonul de 12 salarii minime (adică 3.960 lei). Cu toate acestea contribuţia s-a datorat la total venit realizat, conform legii.
Ultima modificare a OUG nr. 158/2005, realizată prin OUG nr. 91/2006 introducea plafonarea indemnizaţiei în felul următor: „Baza de calcul a indemnizaţiilor (…) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele şase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.“
Conform acestei formulări, baza de calcul a indemnizaţiei – determinată ca medie a veniturilor – este plafonată la 12 salarii minime brute. Să luăm în continuare exemplul celor doi angajaţi şi să presupunem că ei au realizat pe parcursul întregului an 2006, precum şi în luna ianuarie 2007 aceleaşi venituri, de 2.500, respectiv 5.000 de lei. Pentru toate aceste perioade societatea plăteşte contribuţia de concedii şi indmenizaţii la fondul de salarii, care este în permanenţă sub plafonul prevăzut de lege.
În luna februarie, şi X şi Y intră în concediu medical. Conform algoritmului şi simplificând calculele, baza de calcul pentru indemnizaţia lui X este de 2.500 lei, fiind media veniturilor sale din ultimele şase luni.
Care este însă baza de calcul pentru indemnizaţia lui Y? Media veniturilor sale este 5.000 de lei, iar plafonul este, în momentul producerii riscului – luna februarie 2007, 12*390 adică 4.680 lei.
Conform legii, baza de calcul se va plafona la 4.680. Asta deşi contribuţia pe care acesta o datora s-a achitat la întregul venit, de 5.000 de lei. În mod evident, angajatul Y este discriminat în comparaţie cu angajatul X, deşi amândoi pătesc contribuţie la întregul venit realizat.
Nedreptatea nu se opreşte aici. În acest moment, pe site-ul CNAS, se află un proiect de act normativ care-şi propune să modifice normele de aplicare a OUG nr. 158/2005 şi care aduce clarificări (?) în legătură cu plafonarea bazei de calcul a indemnizaţiei. Astfel, legiuitorul propune ca plafonarea bazei de calcul să se facă nu pe suma totală rezultată din calcul (media veniturilor), ci la venitul fiecărei luni. În acest de-al doilea caz, pentru angajatul Y, situaţia este una şi mai defavorabilă, deoarece pentru lunile din anul 2006 baza de calcul va fi de 3.960 lei, iar pentru cea din luna ianuarie 2007, de 4.860 lei. Per total, baza de calcul iese chiar mai mică decât în primul caz şi oricum cu mult sub venitul de 5.000 de lei la care s-a calculat contribuţia.
Este adevărat că, undeva în acel proiect de act normativ, se face o precizare de subsol că „veniturile pentru care s-a calculat contribuţia nu trebuie să depăşească limita a 12 salarii minime brute pe ţară“.
Corect aşa ar trebui să fie, adică să existe o relaţie directă între baza individuală de calcul a contribuţiei şi cea de calcul a indemnizaţiei, aşa cum se întâmplă spre exemplu cu plafonarea contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat. Doar că legiuitorul este complet buimac în modul în care formulează şi mai ales implementează aceste prevederi. Practic, în timp ce plafonarea contribuţiei se face colectiv, la nivel de fond de salarii, plafonarea indemnizaţiei se face individual, ceea ce determină discriminare în modul de acordare a drepturilor de asigurări sociale. Pentru cine are dubii, poate verifica modul de calcul al contribuţiei de concedii şi indemnizaţii aşa cum rezultă din aplicaţia gratuită pusă la dispoziţia contribuabililor de către CNAS.
