Oferta dinaintea inceperii licitatiilor cuprinde 54 de sectoare de plaja. Pentru 23 dintre acestea nu exista nici o oferta, iar pentru 14 s-a inscris cate un solicitant. Pentru parcelele la care nu exista ofertanti si pentru cele la care participa doar cate un solicitant, vor fi organizate alte licitatii. Dintre cele 216,60 hectare de plaja, cele mai cautate sunt cele din Mamaia, Navodari, Eforie, Constanta, Mangalia (cu statiunile aferente), Costinesti, 2 Mai si Vama Veche.
Una dintre primele plaje puse la mezat a fost cea din statiunea Mamaia, care a fost scoasa la licitatie in toamna anului 1996. Atunci, alaturi de cuvantul primariei locale, organizatorul licitatiei, au contat destul de mult si cel al Regiei autonome apa-canal, al agentiei locale pentru protectia mediului si al Politiei sanitar-veterinare. Ulterior, in august 1998, administrarea plajei litoralului a fost atribuita, printr-o hotarare guvernamentala, Consiliului Judetean Constanta (CJC). Ministrul al turismului, Sorin Frunzaverde, a declarat ca „din 1990, nu a mai existat un stapan al plajei”. Pana in prezent, zona respectiva se afla in administrarea domeniului de stat. Hotararea stipula ca plaja Marii Negre este o zona de interes national. Consiliul judetean urma sa elaboreze, pana la sfarsitul lunii noiembrie 1998, documentatia de urbanism specifica si un regulament de administrare a plajei, care necesita, printre altele, un aviz de la Ministerul Turismului.
Astfel incat HG nr. 981/1999, emisa in decembrie, privind infiintarea Companiei Nationale Apele Romane, care totodata anula si decizia din august, atunci cand a aparut, la sfarsitul anului trecut si imediat dupa intocmirea documentatiei de urbanism, a fost o lovitura de teatru. Un soc. Consiliul judetean s-a trezit, dintr-odata, dezmostenit. Stelian Dutu, presedintele CJC, a incercat, totusi, in doua randuri, sa organizeze licitatiile. Dar solicitantii au iesit imediat, cu coada intre picioare, din cladirea Consiliului judetean. Pentru ca prefectul judetului Constanta (prefectura are o solida compozitie PNTCD) a precizat ca „in situatia in care Consiliul judetean va aproba printr-o hotarare licitarea prin concesionare a plajelor, prefectura o va ataca si pe aceasta in contencios”.
Cat de mare este miza acestei afaceri ne arata Stan Linica, general manager la societatea comerciala Saturn SA: „Noi nu concepem sa amenajam plaja noi insine, pentru ca pe urma sa o dam inapoi, gata amenajata, celui care va castiga licitatia. La nivelul ultimului an in care am avut plaja in ingrijire si exploatare, adica sezonul 1993-1994, amenajarea ei ne-a costat circa de 50 de milioane de lei. Adica, socotit la valoarea de atunci, aproximativ 50.000 USD”.
Miza este punga
turistului
Cum anul trecut in statiunea Saturn s-au inregistrat in total 500.000 de zile/turist (indicele curent din bransa), o socoteala simpla ne arata ca, la o taxa de intrare pe plaja de 1.800-2.000 de lei, cum s-a vehiculat, administratorul plajei ar castiga, doar din biletele de intrare, un miliard de lei. Basca alte activitati specifice, care ar urca profitul la cel putin cateva miliarde de lei pe un singur sezon estival, trei-patru luni. Adica o afacere in toata regula.
O noua meserie:
rentier al plajelor
E drept ca plaja si costa. Algele trebuie indepartate de doua ori pe zi, iar nisipul, cernut. Iar tipul de contract promovat de CJC permite subinchirierea, adica ofera administratorului sansa de a deveni un soi de „rentier” al plajelor. „Asta in timp ce, ne spune doamna Stan Linica, vadit nemultumita, eu, societatea turistica beneficiind de baza materiala, eu sunt cel care aduce turistul.”
Societatile de acelasi gen se tem ca turistii vor incepe sa ocoleasca litoralul romanesc sau macar o parte din el, cata vreme e pe cale sa li se ia si „taxa pe respirat”.
Deja se platesc taxa de parcare, taxa de statiune (2,5% din tariful de cazare, o ia primaria), mai ramane taxa de plaja si, cine stie, cea pe fumarit – ca sa se puna bomboana pe coliva turismului pe litoralul romanesc.    

Standardul de plaja trebuie ridicat
Liviu Scarlat, director la Mangalia SA (care are in subordine hotelul Mangalia-Siemens, Cazinoul si inca alte trei hoteluri – Zenit, Astra, Orion), afirma ca in jurul sau s-au grupat ceilalti particulari, care sunt mai mici si au plajele subinchiriate, in aceeasi situatie. „Am contract de inchiriere cu primaria, pe 20 de ani. Obligatia mea este sa ridic standardul de plaja la „Doi Delfini”. Plaja a fost inchiriata societatii Mangalia SA, ca si altor societati de acelasi tip, in 1996, prin HG nr. 107. Pentru sase societati, contractul initial a fost prelungit pe o perioada de 20 de ani.
Mangalia SA a cheltuit deja o suma de ordinul a cateva sute de milioane pe sezon pentru intretinerea, amenajarea si modernizarea plajei, iar acum nu e dispusa s-o dea pe degeaba. Planificarea recuperarii cheltuielilor a fost facuta pe termen lung, societatea contand pe cei 20 de ani conveniti. Daca CJC ii ia plaja, Mangalia SA poate dispune interzicerea circulatiei pe digul aferent, pe care il are in proprietate. Iar asa poate incepe razboiul absurd al plajelor si digurilor. Dincolo de asta, isi poate amenaja, in replica, propria sa plaja, in zona digului sau chiar si pe spatiul verde, unde va face concurenta plajei private. Pentru ca, sustine Liviu Scarlat, trebuie sa intretii digul, daca vrei si plaja.
Altfel, societatea pe actiuni Mangalia intretine digul, iar firmele particulare exploateaza afacerea: o situatie care, evident, nu convine societatii pe actiuni. Apare o varietate nebanuita de probleme. Marea a acaparat, numai in ultimii cinci ani, 19.000 metri patrati. De la 38.000 mp, plaja a ajuns la 19.000 mp. Plaja s-a injumatatit, cealalta jumatate intrand complet sub apa si nemaifiind practicabila. Aici se asteapta ca CJC sa vina cu bani, din promisele fonduri pentru investitii. Deocamdata, fata in fata cu tirul puternic politizat al prefecturii, Consiliul judetean se multumeste doar sa bata in retragere, amanand licitatiile

Conditiile pentru baremul „Doi Delfini”

l nisipul sa nu contina corpuri straine l nu trebuie depasita o anumita inclinare (panta) a zonei l afisajul drapelului l asigurarea serviciilor de salvare (salvamar) si prim-ajutor l telefon la dispozitie l dotari de agrement pentru copii l un spatiu „vital” de minimum trei metri patrati pe persoana l curatenie l amenajarea zonei de imbaiere l anumite caracteristici tinand de granulatia nisipului (bob de nisip cu diametrul de cel mult 0,4 mm)
Obtinerea ulterioara a standardului ierarhic superior, „Trei Delfini”, nu este foarte anevoioasa. Ea presupune doar imbunatatirea conditiilor existente.

Mihail Galatanu