Interesele statului coincid cu cele ale firmelor pana la un punct: obtinerea de profit. De aici se despart. Statul este interesat sa colecteze cat mai multe taxe si impozite, in timp ce proprietarul unei afaceri urmareste dezvoltarea investitiei si profiturile proprii. Si cum nevoile bugetului public sunt mult mai mari decat ceea ce poate el obtine prin impozitarea profiturilor declarate de intreprinzatorii onesti, Ministerul Finantelor inventeaza noi modalitati de recuperare a cat mai multor taxe. Investitorii au doua posibilitati pentru a rezista lacomiei statului. Prima, absolut ortodoxa, este planificarea fiscala. Cea de-a doua, practicata de-acum pe scara larga, este evaziunea.
Falimentarele de stat
umfla profiturile
„Aproape 60% din pretul produselor noastre reprezinta taxele si impozitele datorate statului”, apreciaza Vlad Ilie, director executiv al firmei Gourmet. In alte industrii, cum este cea a alcoolului, procentajul este si mai mare, circa 70%, egal cu media estimata de specialisti pentru intreaga economie. Cu toate acestea, foarte putini manageri romani isi fac o planificare a fiscalitatii, adica incearca sa-si controleze profitul impozabil, astfel incat sa fie cat mai aproape de cel real. Unii, pentru ca nu stiu sa o faca, altii, pentru ca nu au bani sa cumpere serviciile firmelor de audit si consultanta care se pricep la asa ceva, iar altii pentru ca nu au nici un interes. In ultima categorie intra intreprinderile statului, care si-au facut deja un obicei din a nu-si onora obligatiile catre buget.
„O situatie foarte frecvent intalnita este cea in care administratorii intreprinderilor, platiti in functie de profitul realizat, fac orice pentru a-l umfla, deci pentru a-l indeparta de valoarea lui reala”, spune Viorel Batu, asociat al firmei de consultanta Arthur Andersen. O modalitate este neconstituirea provizioanelor pentru facturile pe care le considera neincasabile. De obicei, managerii intreprinderilor de stat recurg la aceasta modalitate de a creste profitul. Daca si-ar constitui aceste provizioane, ar insemna sa-si mareasca cheltuielile cu sumele ce nu pot fi recuperate, deci sa diminueze profitul. Astfel explica specialistii faptul ca, la ora actuala, sunt foarte multe intreprinderi care, cu toate ca arata un volum mare al activelor (facturi de incasat de miliarde de lei), sunt de fapt falimentare. Si, in ciuda incapacitatii de plata, directorii continua sa raporteze profituri.
Pentru companiile private insa, controlul profitului si mentinerea lui cat mai aproape de valoarea reala sunt foarte importante. Neavand in spate sindicate puternice, care sa intervina la ultimatumurile Fiscului santajand Guvernul, sunt obligate sa-si achite darile. Au deci tot interesul sa stie exact tot ce misca si ce iese din ograda proprie.
In cazul unei industrii cu nevoi mari de finantare, controlul impozitului pe profit poate fi facut prin finantarea in leasing. Construirea unui obiectiv industrial necesita o perioada indelungata pana la punerea in functiune. Pentru intreprinderea respectiva, profitul incepe sa fie masurat abia dupa ce obiectivul intra in functiune si incepe sa aduca venituri. Or, pentru manageri este foarte important ca sumele investite sa fie corect contabilizate, iar din momentul darii in folosinta a obiectivului sa fie amortizate la o valoare cat mai apropiata de realitate. Solutia pe care o recomanda Viorel Batu este gasirea unui sistem capabil sa actualizeze valoarea investitiei cat mai aproape de momentul realizarii obiectivului. „Un asemenea sistem poate fi obtinut pe baza unei finantari in leasing, finantare actualizata in functie de inflatie.
Planificatorii fiscali
au ac de cojocul vamii
Planificarea taxelor vamele poate atrage dupa sine diminuarea sau chiar eliminarea sumelor platite catre stat ca drepturi de import. Consultantul Emilian Duca recomanda agentilor economici cu activitate de import doua metode de planificare fiscala vamala. Prima cuprinde cai de influentare a nivelului taxelor vamale. Se refera la clasificarea marfurilor in tariful vamal (consta in principal in utilizarea diferentelor de taxe aferente partilor produselor complexe cuprinse in sistemul armonizat), la criteriile de determinare a originii marfurilor (pentru firmele care desfasoara activitati in mai multe tari, utilizarea acestor criterii poate duce la eliminarea de taxe prin localizarea unor activitati de prelucrare in tari care beneficiaza de preferinte tarifare in celelalte tari) si la exploatarea tratamentelor tarifare favorabile, corespunzatoare unor utilizari speciale. Este cazul Legii investitiilor directe, al Legii leasingului, petrolului, al Legii privind tariful vamal de import al Romaniei, al Legii zonelor defavorizate etc. Cea de-a doua metoda de planificare a fiscalitatii vamale vizeaza influentarea bazei de impozitare, respectiv diminuarea acesteia.
Exemplele de mai sus sunt doar cateva dintre portitele prin care firmele pot scapa legal de bratul lung al Fiscului. Totul e ca managerii sa aiba vointa si putinta de a angaja oamenii potriviti sa le deschida.
Obtinerea unui tratament tarifar favorabil in vama prin
aplicarea regulilor de clasificare a produselor complexe
O societate comerciala intentioneaza sa importe o constructie prefabricata (hala de productie) avand urmatoarele componente: hala propriu-zisa, instalatia de aer conditionat, instalatia electrica, instalatii sanitare. In vederea luarii unei decizii, consultantul vamal intocmeste urmatorul tabel:
Componenta Cod tarifar Taxa vamala Accize
Hala propriu-zisa 9406.xx.xx 20% –
Instalatie aer-conditionat 8415.xx.xx 5% 20%
Instalatie electrica Diverse coduri Intre 5% si 30% –
Instalatie sanitara 6910.xx.xx 15% –
Considerand faptul ca in cazul constructiilor prefabricate, echipamentele montate sunt clasificate impreuna cu constructia, apare posibilitatea de a include aparatul de aer conditionat la acelasi cod tarifar cu constructia, fapt care va determina eliminarea accizelor. Totusi, aici este o diferenta de taxe vamale de platit in plus (15%), fapt ce determina o economie mai redusa decat cele 20% accize estimate initial. Trebuie precizat ca baza de impozitare pentru accize la importul marfurilor este formata din valoarea in vama, la care se adauga taxele vamale.
Pentru celelalte parti componente, care au rate individuale de taxare mai reduse decat taxa aferenta constructiei prefabricate, este mai rentabil importul separat.
Problema devine mult mai interesanta atunci cand constructia prefabricata beneficiaza de prevederile legii privind investitiile directe, adica este scutita de taxe vamale, fiind contributie in natura la capitalul social. Trebuie precizat ca scutirea de taxe vamale nu determina si scutirea de accize. In acest caz, includerea aparatului de aer conditionat la codul tarifar corespunzator constructiei prefabricate ar putea determina eliminarea platii accizei, care s-ar datora in cazul in care instalatia de aer conditionat ar fi importata separat.
