Numai preturile sunt clare: doritorii trebuie sa scoata din buzunar intre 25.000 lei si 2 milioane pentru o planta. Spre deosebire de comertul cu flori taiate, unde tigancile din piete acopera cea mai mare parte a cererii, comertul cu plante decorative este rezervat aproape in exclusivitate florariilor. In lipsa unui organism care sa poata oferi date concrete – Comisia Nationala pentru Statistica monitorizeaza numai importul, nu si productia de plante – estimam ca 70% din plante provin din import. Dintre acestea, 90% vin din Olanda, iar restul, mai ales din Ungaria si Iugoslavia, gratie, probabil, micilor intreprinzatori.
Hotelurile sunt
principalii clienti
Plantele la ghiveci se impart in doua categorii: cu flori (ciclame, begonii, violete, azalee, minitrandafiri, camelii) si fara (ficusi, palmieri, ferigi, yukka, toate cele din familia dracaenelor). Majoritatea se uda la doua-trei zile, nu suporta soarele plin si au nevoie de o temperatura constanta – in jur de 20 o C – pentru a se dezvolta cat mai bine.
Daca primavara, proportia de plante comercializate este de 80% la 20% in favoarea celor inflorite, lucrurile se inverseaza toamna si iarna, cand cumparatorii prefera plantele mari, asa-numitele plante tropicale. Un motiv logic pentru care plantele cu flori se vand bine primavara este ca atunci infloresc. Altul ar fi ca se asaza in balcoane si la ferestre. Florariile care aduc astfel de plante imbobocite risca, de multe ori, sa ramana cu ele pe rafturi. Daca planta nu are conditii asemanatoare – identice in unele cazuri – cu cele in care a fost crescuta, exista multe sanse sa nu mai infloreasca.
Piata de plante decorative are un segment de cumparatori foarte ingust. Problemele cu care se confrunta cumparatorii sunt doua: preturile relativ mari si faptul ca cele mai multe vanzatoare din florarii habar n-au cum se ingrijesc plantele, nestiind nici macar lucruri elementare, de genul la cate zile se uda floarea respectiva. E greu de crezut ca un client care s-a pacalit o data va mai cumpara a doua oara.
In 80% din cazuri, plantele se cumpara din obligatie, pentru a fi oferite drept cadou. „Te duci cu o planta la persoana la care nu poti scoate plicul cu bani din buzunar. Omul obisnuit nu-si permite sa dea banii pe flori, in detrimentul bunurilor de consum”, apreciaza Dumitru Calancea, sef serviciu desfacere la Serele Codlea, cel mai mare producator din tara.
De asemenea, printre cumparatorii „grei” se numara, in ultimii doi ani – de cand a inceput privatizarea in turism -, hotelurile. „Cu toate ca puterea de cumparare e in scadere, aceasta piata e in crestere, caci au aparut si multe vile, iar omul, cand isi face vila, achizitioneaza si cateva plante, sa le puna in geam sau in camere”, completeaza Stelian Nica, de la Organizatia Patronala a Horticultorilor. In opinia domniei sale, piata creste in mod neorganizat, deoarece importatorii aduc marfa in functie de comenzi, in lipsa unui organism care sa centralizeze datele si informatiile despre piata.
Producatorii nu fac fata
importurilor
Pentru Serele Codlea, care produc 16 soiuri de plante, piata este in scadere. Productia pe 1998 a fost de numai 30.000 bucati, iar cauza o reprezinta ghivecele din import, care sunt foarte atragatoare, dar si de aproximativ trei ori mai scumpe. O ciclama costa 27.000 lei, iar o begonie, 18.000 lei – preturi in care este inclusa TVA -, in timp ce in florarii ele ating 50.000-60.000 lei.
Principala dificultate intampinata este legata de pretul ridicat al materialului saditor, adica bulbi si seminte. Pana in 1994-1995, se cumparau seminte din Israel, Olanda si din tarile Americii de Sud. „Acum dam toti banii pe gaze si energie, pentru ca temperatura in sere trebuie sa fie fix de 18o C, asa ca nu ne mai permitem sa platim in valuta materialul saditor”, afirma Dumitru Calancea. La asta se adauga banii cheltuiti pe transport, puterea scazuta de cumparare a populatiei si concurenta neloiala. Producatorii din Europa au conditii de clima favorabile si de aceea isi permit sa practice preturi mici. De la ei cumpara si florariile, dar si tiganii. Astfel ca serele sunt nevoite sa practice preturi mai mici si sa reduca numarul de plante, desi acestea sunt mai rezistente decat cele de import. „O begonie din import tine 10-15 zile dupa ce o aduci acasa, intrucat nu e crescuta in conditii naturale si nu are cum sa reziste”.
Lantul de florarii Iris cuprinde sase magazine in Capitala si vinde anual cateva mii de plante. „Totusi, cea mai buna perioada este in martie-mai, cand sunt sarbatori gen 1 martie, 8 martie, Floriile, si cand nu sunt tiganci pe piata. Iar oferta este intotdeauna mult mai mare decat cererea”, sustine Niculae Dumitrescu, de la Florariile Iris. Un alt aspect ar fi ca, din 1990, s-au diversificat foarte mult sortimentele, ajungand la 30-40, iar preturile au crescut de o suta de ori. Dar, pe ansamblu, sustine aceeasi sursa, vanzarile sunt constante. Tara principala de achizitie este Olanda, dar anul acesta s-a intamplat ceva fara precedent: de Sf. Valentin, preturile s-au marit. Ceea ce, paradoxal, nu a condus la cresterea preturilor interne. Oricum, acestea sunt mari, variind intre 50.000 lei (o planta inflorita) si 2 milioane lei (o planta tropicala matura).
Comertul cu plante decorative nu este rentabil. Veniturile pot, eventual, sa le completeze pe cele provenite fie din vanzarea florilor taiate, fie dintr-o alta afacere. In orice caz, pentru ca treaba sa mearga bine, este nevoie de prezenta unui specialist in domeniu si de multa, multa rabdare, pana cand floraria sau sera respectiva devine cunoscuta.