Proiectul face parte din Inițiatova Belt and Road a Chinei, în valoare de 3 trilioane de dolari, pentru a acoperi decalajul de infrastructură de-a lungul rutelor comerciale către Africa, Asia și Europa, informează GreekReporter.

De asemenea, proiectul demonstrează ambiția Chinei de a juca un rol și mai proeminent în afacerile globale. Beijingul a stabilit deja un pilon puternic în Marea Mediterană prin deținerea principalului port grecesc, Portul Pireu, prin COSCO. Dar portul care va fi utilizat, dacă se va materializa ruta comercială a canalului balcanic, va fi portul Salonic.

Un proiect ambițios

Proiectul luat în considerare de China reprezintă o legătură verticală între Dunăre, al doilea cel mai lung râu al Europei, și nordul Mării Egee, cu portul Salonic. Traseul navigabil va cuprinde râurile Morava și Vardar/ Axios, ajungând în centrul Europei fără a înconjura Mediterana.

Cu toate acestea, planul de construire a unei rute comerciale pe apă către Europa centrală, prin Balcani, necesită acorduri bilaterale cu toate țările implicate. Mai exact, China trebuie să convingă Grecia, Serbia, Macedonia de Nord, precum și țările din Europa Centrală.

Avantajele Canalului Grecia-Dunăre pentru China

Dacă ruta comercială a unui canal care să lege țările din Balcani și din Europa Centrală se va materializa, asta ar face transportul de bunuri mai ieftin și mai rapid. În același timp, țările balcanice ar putea transporta produse locale către piețele din vestul UE mai ușor, mai rapid și mai ieftin.

Calea navigabilă ar oferi o rută mult mai rapidă și cu costuri mai mici pentru mărfurile destinate Europei de Est. Totodată, D=dezvoltarea noii căi navigabile ar oferi o legătură de transport din estul Mediteranei direct către inima Europei, prin râurile Axios / Vardar, Morava și Dunăre.

O idee veche de două secole

Ideea de a lega Marea Mediterană de Dunăre datează de fapt din 1840. În 1907, Statele Unite au înființat o comisie specială pentru a analiza posibilitatea construirii acestui proiect.Războaiele din Balcani (1912-1913), Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial, Războiul Rece au pus proiectul în sertar.

În prezent, intrarea din Mediterană în Marea Neagră este controlată de Turcia, iar un astfel de plan ar trebui să treacă de aprobarea guvernului de la Ankara.