Ororile conflictului nuclear sunt, prin definiție, de neconceput și, în consecință, liderii occidentali mediocri au refuzat în mod constant să se gândească serios la aceste amenințări sau să accepte politici strategice clare care ar putea să le oprească.
Douăzeci de ani de negocieri nucleare nu au dus la niciun rezultat, cu excepția întârzierii ambițiilor nucleare ale Teheranului.
Iranul nuclear, o amenințare care nu trebuie subestimată
Situația regională actuală este terifiantă. Dar nu la fel de înfricoșătoare pe cât ar putea fi atunci când ambițiile atomice ale ayatollahilor megalomani se vor realiza, în condițiile în care liderii israelieni însetați de sânge continuă să împingă nivelurile de amenințare peste punctul de fierbere, conducând planeta tot mai aproape de riscul real al apocalipsei nucleare. Este concluzia unui comentariu publicat de EurasiaReview.
În timp ce conceptul „ochi pentru ochi și dintre pentru dinte” dintre Israel și Iran a modificat fundamental calculele strategice privind securitatea regională, lumea abia începe să se înțeleagă cât periculoasă ar deveni situația, dacă ambele părți ar deține arme nucleare.
Atacul Israelului de la Isfahan, în vecinătatea mai multor instalații nucleare, a fost o lovitură de avertisment. Comandantul Gărzilor Revoluționare Iraniene, Ahmad Haqtalab, a amenințat că va ataca instalațiile nucleare israeliene, dacă instalațiile iraniene vor fi vizate.
Iranul nu renunță la ambițiile nucleare
Haqtalab a avertizat asupra disponibilității Iranului de a-și revizui doctrina privind dezvoltarea propriilor arme nucleare, alimentând îngrijorarea că Teheranul s-ar putea lansa într-o cursă finală spre dobândirea acestor capacități.
Inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică raportează deja o „activitate frenetică” la situl nuclear iranian Fordow, inclusiv echipamente nou instalate, îmbogățirea uraniului cu o rapiditate din ce în ce mai mare și proiecte de extindere pentru dublarea producției centralei doar printr-o „apăsare a unui comutator”.
Cea mai mare uzină din Iran, cea de la Natanz produce masiv uraniu foarte îmbogățit. Iranul construiește infrastructură suplimentară atât de adânc în versantul muntelui Natanz, încât există îndoieli că orice tip de atac american sau israelian ar putea atinge activitățile nucleare de acolo.
Experții avertizează că Iranul are nevoie de doar câteva zile pentru a îmbunătăți suficient uraniu pentru trei bombe. Fabricarea unui dispozitiv nuclear brut ar dura aproximativ șase luni, în timp ce construirea unui focos nuclear livrat cu rachete poate necesita câțiva ani, presupunând că Teheranul nu și-a dezvoltat deja aceste capacități în mod clandestin.
Documentele sustrase în urma unui raid israelian din 2018 indică ani de cercetare extinsă asupra întregului spectru de capabilități necesare pentru proiectarea Armagedonului nuclear.
Din 2022, această amenințare existențială a fost evidențiată și mai mult
Înaltul oficial nuclear al Iranului, Mohammad Eslami, lăuda faptul că Iranul a ajuns la pragul de evaziune militară, susținând că „a fost obținută descurajarea”. Directorul general al AIEA, Rafael Mariano Grossi, a condamnat această „discuție liberă” despre deținerea armelor nucleare, avertizând cu privire la un efect de domino, în timp ce alte state regionale se grăbesc să aibă propriile capacități nucleare.
Apologeții Iranului, inclusiv unii experți și academicieni, au considerat că ayatollahul Ali Khamenei avea dreptate când spunea că armele nucleare nu sunt islamice, afirmând, în același timp, dreptul dat de Dumnezeu de îmbogățire a uraniului.
Din 2022, această amenințare existențială a fost evidențiată și mai mult de maniera obișnuită în care regimul lui Vladimir Putin și-a exprimat în mod repetat disponibilitatea de a recurge la aceste arme.
Conexiunea tot mai mare dintre China, Iran, Rusia, Coreea de Nord și alte state necinstite este evidentă. În ciuda ultimelor loturi de sancțiuni impuse Teheranului, am intrat într-o eră în care sancțiunile occidentale sunt în general irelevante.
Acest mare bloc de state, care conține un procent considerabil din populația planetei, este capabil să facă comerț, să se finanțeze, să se înarmeze și să își asigure nevoile energetice, în timp ce liderii occidentali țipă de pe margine, într-o lume în care dolarul nu mai este stăpânul universal. Aceleași procese au paralizat total infrastructura globală pentru dreptul internațional și soluționarea conflictelor stabilită după cel de-al Doilea Război Mondial.
Scenarii terifiante care ar putea escalada rapid într-un schimb nuclear
În ultimele luni, mișcări precum Hezbollah s-au abținut de la unele acțiuni pentru a evita represaliile disproporționate din partea unei mașinării de luptă israeliene superioare. Având în vedere că Israelul are deja propriul arsenal nuclear, există numeroase scenarii terifiante, care ar putea escalada rapid într-un schimb nuclear, lăsând milioane de morți și regiunea distrusă.
Ani la rând, liderii mondiali au declarat că Iranului nu i se va permite să continue să îmbogățească uraniu la 5%. Apoi la 20 la sută. Acum ceasul nuclear ticăie inexorabil spre miezul nopții. Respingerea, de către Iran, a elementelor cheie ale inspecțiilor AIEA înseamnă că organismul de pază ar putea fi incapabil să detecteze erupția nucleară. După cum spunea un oficial american, iranienii „dansează până la capăt”.