Într-un interviu, el susține că, dacă Suedia și Finlanda se alătură NATO, „Rusia o va percepe ca pe o amenințare directă la adresa propriei securități și va fi forțată să răspundă”.

Secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patruşev, unul dintre cei mai de încredere oameni ai lui Vladimir Putin și posibil persoana care l-ar înlocui la comanda Rusiei, afirmă că Kremlinul nu a stabilit termene pentru a încheia ceea ce numește Moscova „operațiunea specială” din Ucraina.

Într-un interviu pentru ziarul „Argumentî i Faktî”, Patruşev, care a fost director al FSB – moștenitorul KGB – susține că în Ucraina „nazismul trebuie eradicat 100%, altfel se va ridica în câțiva ani, și într-o formă încă şi mai urâtă”, se arată într-o analiză publicată de La Razon. 

Toate obiectivele lui Putin vor fi îndeplinite

De asemenea, el precizează că „toate obiectivele stabilite de președintele rus vor fi îndeplinite” și face apel la faptul că „adevărul, inclusiv adevărul istoric, este de partea noastră”. Înaltul comandament recurge la cuvintele generalului Skobelev, care a spus cândva că „numai țara noastră își poate permite să lupte din compasiune. Compasiunea, dreptatea, demnitatea sunt idei puternice de unificare pe care le-am pus mereu și le vom pune în prim-plan”.

Un apropiat al lui Vladimir Putin și un vechi coleg în serviciile secrete sovietice, Patruşev dă vina pe conducerea ucraineană pentru situația actuală: „Dacă Ucraina ar fi rămas independentă și nu ar fi condusă de actualul regim marionetă, obsedat de ideea aderării la NATO și UE, ar fi expulzat toate spiritele rele naziste cu mult timp în urmă”.

În viziunea sa asupra conflictului, „Occidentul are nevoie de Ucraina ca o contrapondere la Rusia și, de asemenea, ca un teren de testare pentru eliminarea armelor învechite. Alimentând ostilitățile, Statele Unite pompează bani în complexul său militar-industrial, din nou, ca în războaiele din secolul XX, rămânând de partea câștigătoare”.

Ce înseamnă, de fapt, ”denazificarea” Ucrainei?

Întrebat despre cuvântul „denazificare” folosit de Putin la începutul invaziei Ucrainei, acesta a spus că după cel de-al Doilea Război Mondial, denazificarea înseamnă nu doar demilitarizarea Germaniei, ci și abrogarea legilor celui de-al Treilea Reich împotriva discriminării pe criterii de rasă, naționalitate, limbă, religie și convingeri politice. „Țara noastră și-a stabilit astfel de obiective în 1945, iar noi stabilim aceleași obiective acum, eliberând Ucraina de neonazism. Totuşi, în acel moment, Anglia și Statele Unite erau alături de noi. Astăzi, aceste țări au luat o poziție diferită, susținând nazismul și acționând agresiv împotriva majorității țărilor lumii”.

Patruşev acuză Statele Unite și Regatul Unit că au provocat o „catastrofă” alimentară prin puterea „marilor capitaluri” pentru a crea „o criză economică în lume, condamnând milioane de oameni din Africa, Asia și America Latină la foame, limitându-le accesul la cereale, îngrășăminte și resurse energetice. Prin acțiunile lor, ei provoacă șomaj și o catastrofă migratorie în Europa”.

Referitor la viitorul Ucrainei, Patruşev asigură că acesta va fi decis chiar de ucraineni și neagă orice spirit de răzbunare: „Țara noastră nu a controlat niciodată destinul puterilor suverane. Dimpotrivă, (…) am sprijinit Statele Unite în timpul războiului său civil. Franța a primit asistență în mai multe rânduri.

Efectele aderării Finlandei și Suediei la NATO

La Congresul de la Viena din 1815 nu a permis să fie umilită și, de două ori, în timpul Primului Război Mondial Parisul a fost cruțat. URSS a fost cea care nu le-a permis britanicilor și americanilor în 1945 să împartă Germania în mai multe state. Rolul decisiv al Moscovei în unificarea Germaniei, căruia i s-au opus cel mai mult francezii și britanicii, este binecunoscut. Rusia a jucat un rol la fel de important în istoria statului polonez”.

Referitor la cererea Suediei și Finlandei de a adera la NATO, el afirmă că, deși „Turcia și Croația se opun, cred că Helsinki și Stockholm vor fi acceptate în bloc pentru că așa au decis Washingtonul și Bruxelles-ul”. În opinia sa, NATO „nu este un bloc militar defensiv, ci unul pur ofensiv și agresiv, aderarea la acesta implică transferul automat al unei părți semnificative a suveranității sale către Washington.

Dacă infrastructura militară a alianței se va extinde pe teritoriul Finlandei și al Suediei, Rusia va percepe acest lucru ca pe o amenințare directă la adresa propriei securități și va fi obligată să răspundă”.