Cu o întârziere de câteva luni, echipa de tehnocrați de la Palatul Victoria a aprobat prin Hotărâre de Guvern cel mai invocat act în ultimii ani în sectorul transporturilor.
Master Planul General de Transport, această “Biblie” a domeniului, așa cum au denumit-o unii, a prins, în sfârșit, viață. Ne chinuim de ani buni să scoatem acest MPGT. Mai întâi au fost probleme la licitația de selectare a consultantului, mai apoi, în stilul nostru românesc, a început bulibășeala. Fiecare ministru sau șef perindat pe la CNADNR, și nu au fost puțini, nici într-o parte, nici în cealaltă, a încercat să impună pe lista de priorități proiectul lui de suflet fără a ține cont de proiectele cu adevărat necesare dezvoltării infrastructurii indiferent că vorbim de rutier, feroviar, naval sau aerian. Dezbaterea a fost de-a dreptul halucinantă. Doar că foarte puține din ideile bune dezbătute acolo se regăsesc în forma finală prezentată Guvernului. Una peste alta este totuși bine că avem o formă finală și, cel mai important, că a fost aprobat. Da, a primit avizul guvernului tehnocrat, însă fără să existe un acord politic asupra proiectelor și măsurilor prezentate în acest plan e ca și cum facem hărți peste hărți și zeci de tabele înșiruind zeci de tabele și cifre.
Nu de alta, dar cea mai gravă problemă a sintezei Master Planului o reprezintă sursa de finanțare. Până în 2030, doar pentru sectorul rutier sunt planificate investiții ce necesită fonduri de aproape 27 miliarde de euro. Pe termen mediu și scurt, adică până în 2020, necesarul de investiții se ridică la peste 12,5 miliarde de euro. Fondurile disponibile acoperă doar o treime din necesar, așadar ne lipsesc aproape 8 miliarde de euro în următorii cinci ani. Ministrul Transporturilor spune că în prezent se lucrează la un studiu pentru a identifica noi surse de finanțare pentru implementarea proiectelor. Nu cred însă că până la depunerea mandatului, Sorin Bușe va reuși să vină cu un plan. Astfel că va rămâne la mâna viitorului Guvern și Companiei Naționale de Investiții Rutiere (CNIR) să decidă proiectele care vor intra la finanțare. CNIR va fi înființată prin spargerea CNADNR în două entități separate. Cea care se va ocupa cu administrarea rețelei rutiere și finalizarea proiectelor de construcție a unor autostrăzi în lucru se va numi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).
Acum nu vreau să fiu cârcotaș, dar promisiunile din MPGT sunt atât de mari, iar harta României arată atât de bine colorată cu autostrăzi, drumuri expres și drumuri reabilitate încât o spun cu tărie: tehnocrații desenează mult mai bine decât foștii politicieni care ne-au promis sute sau chiar mii de kilometri de autostrăzi prin programele lor de guvernare. Campania pentru alegerile parlamentare a început, așa că e timpul să ne înarmăm cu calm, mult calm, întrucât vom petrece tot mai mult timp în trafic, în timp ce guvernanții actuali și viitori ne vor amăgi cu noi hărți și noi promisiuni.
CIPRIAN MAILAT,
redactor-sef Capital