Exista un fel de regula nescrisa a plasamentelor, care spune ca cel mai bine este sa investesti o treime din bani in actiuni, obligatiuni si titluri de stat, o treime in bunuri imobiliare si o treime in metale sau pietre pretioase. O astfel de structura iti poate asigura un eventual castig in timp, in conditiile unui grad de risc scazut, fara a se pune vreodata problema lichiditatilor. Despre plasamentele in metale pretioase se spune ca sunt cele mai sigure din lume, valoarea acestora conservandu-se chiar si in situatii de criza. Gradul de risc nu este insa singurul criteriu care trebuie luat in considerare atunci cand se pune problema unei investitii.
Lichiditatea, durata, accesibilitatea si, nu in ultimul rand rentabilitatea, sunt doar cativa dintre factorii care ar trebui sa determine oportunitatea unui plasament.
Daca pe 15 mai 2000 aveati ideea sa cumparati aur, puteati face acest lucru platind un pret in jurul valorii de 180.300 lei pentru un gram de aur de 24 K. Acesta era pretul anuntat de Banca Nationala a Romaniei (BNR) in functie de cotatiile Bursei metalelor pretioase de la Londra. Sa presupunem ca ati fi cumparat atunci un kilogram din acest metal, ceea ce insemna o investitie de 180.300.000 lei. Pe 15 mai 2002, cantitatea cumparata cu doi ani in urma a ajuns sa valoreze peste 331.300.000 lei, conform acelorasi cotatii. Orice om cu capul pe umeri s-ar intreba intr-o astfel de situatie daca investitia sa a fost rentabila. Un calcul simplu arata ca, daca acesti bani erau investiti in titluri de stat, tot la 15 mai 2000 si erau reinvestiti la fel in 2001, pe 15 mai 2002, la o dobanda medie anuala de 38%, plasamentul valora numai 317.300.000 lei. Deci plasamentul in aur ar fi fost cu 14 milioane de lei mai rentabil decat unul in titluri de stat. Ar fi fost, pentru ca este destul de greu de crezut ca cineva ar fi reusit sa cumpere intr-o perioada foarte scurta de timp o cantitate asa de mare de aur. Pe de alta parte, aceasta cantitate ar fi putut fi detinuta, eventual, sub forma de lingou, ceea ce, conform legislatiei actuale, care dateaza din 1978, ar fi fost ilegal. Lucrurile se vor schimba insa peste cateva saptamani, atunci cand va fi publicata in Monitorul Oficial noua lege care va reglementa tranzactiile cu metale pretioase, la fel ca in Uniunea Europeana.
Exista mai multe tipuri de investitii in metale pretioase, in functie de forma acestora: lingou, moneda sau bijuterie. „Daca cineva cumpara o bijuterie oarecare la gramaj, posibilitatea de a avea o crestere semnificativa este destul de redusa. Daca cineva vrea un obiect de valoare trebuie sa caute bijuteriile unui mare maistru bijutier sau a unei firme cunoscute”, ne spune Karl Heinz, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania. Cu alte cuvinte, in cazul bijuteriilor, de multe ori nu conteaza neaparat cantitatea de aur incorporata, ci, eventual, lucratura si valoarea pietrei pretioase din componenta. „Se spune ca o bijuterie fara piatra pretioasa nu este bijuterie. Intr-un astfel de caz aurul poate deveni o valoare minora”, continua Heinz. In cazul lingourilor insa, raportul se schimba, primand valoarea sa in detrimentul manoperei care este foarte ieftina.

Piata neagra este evaluata la 40 si 60% din total

Problema pietei romanesti de pana acum a fost proasta reglementare. Cerere si oferta au existat din totdeauna pentru aur, insa modul in care ajungeau acestea in contact era destul de greoi. Casele de amanet (care detin una dintre pozitiile dominante in tranzactiile cu metale pretioase din piata), persoanele fizice si, nu in ultimul rand, BNR sau Monetaria Statului au fost singurele entitati care s-au implicat in astfel de tranzactii. In 1999, de exemplu, BNR a avut o campanie destul de viguroasa de cumparare de aur de la populatie. „Practic, o data cu noile reglementari piata se va liberaliza si vor putea sa apara firme specializate care vor putea folosi aur in productie sau in comert. Acestea vor duce practic la formarea pietei”, ne declara Karl Heinz. Altfel spus, vor putea iesi la suprafata cererea si oferta din piata. La casele de amanet ajunge mai mult aur mai putin valoros decat cel pur (24 k) si anume cel de 14 karate. Pretul la casele de amanet este pentru aurul de 14 k si este stabilit prin regula de trei simpla, in functie de notificarea BNR, din care mai sunt scazute cateva procente. Asta pentru ca, in cazul in care aurul amanetat nu poate fi rascumparat, casa sa isi acopere eventualele costuri de topire si prelucrare.
Cine crede insa ca tranzactiile cu metale pretioase din Romania se rezuma doar la cele de la micile case de amanet din fiecare cartier, este cel putin naiv. Pentru ca cererea si oferta se intalnesc foarte bine pe piata neagra. Specialistii occidentali apreciaza tranzactiile ilegale la 40-60% din valoarea intregii piete romanesti. De multe ori, piata subterana a creat chiar si cererea pentru tranzactiile reale.
„O situatie ciudata s-a intamplat acum trei ani, cand casele de amanet au cumparat o cantitate destul de mare de aur la un pret in medie cu aproximativ 25% mai mic decat cel al bursei. S-a obtinut un surplus consistent, care a fost imediat valorificat prin exporturi. Acum exista un deficit pe piata, importul de materie prima fiind destul de complicat, datorita transportului care este foarte costisitor si care trebuie suportat de catre cel care cumpara”, ne spune presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania.
Nu exista nimic care sa garanteze un castig sigur in plasamentul in aur. Un lucru este insa cert, daca am lua in considerare toate plasamentele, aurul are unul dintre cele mai scazute grade de risc. Mai mult, exista situatii in care rentabilitatea unei astfel de investitii este foarte ridicata. Un exemplu concludent s-a petrecut in anii ‘70. Pana atunci exista o regula conform careia dolarul american trebuia sa aiba in totalitate acoperire in aur. Statele Unite au renuntat insa la aceasta acoperire si, in cativa ani, pretul in Europa al aurului de 24 de karate a crescut de la 4,5 marci germane pe gram la peste 8,5. Dupa o revenire la 6,5 marci pe gramul de aur, au urmat crizele din Orientul Mijlociu de la inceputul anilor ’80, cand pretul a urcat, nici mai mult, nici mai putin, la peste 55 de marci germane gramul de aur.     
Caracteristicile plasamentului In aur

Lichiditate: HH
(acum este destul de putin lichida datorita reglementarii invechite a pietei; situatia se va schimba in cateva luni)
Rentabilitate: HHH
(in acest moment este un plasament mai putin rentabil decat titlurile de bursa sau obligatiunile, dar mai bun decat titlurile de stat)
Durata plasamentului: HHH
(medie; poti avea rezultate bune si dupa citeva luni)
Grad de risc: HHHHH
(foarte scazut; plasament indicat mai ales in perioade de criza)
Accesibilitate: HHH
(formalitatile pentru achizitia de aur sunt destul de simple)
Cost de achizitie: HHH
(mediu; pretul unui gram de aur este putin peste 330 mii lei).

Nota: aceste evaluari sunt date in comparatie cu alte tipuri de plasamente.