Cercetătorii susțin că ar fi descoperit o alternativă realistă la plastic. Aceasta vine sub forma unui pelet „bioplastic” dezvoltat recent, care s-ar putea dovedi mai durabil decât plasticele actuale, pe care le folosim în sticle și alte obiecte.
Conform unei lucrări publicate recent în RCS Sustainability, peleții sunt capabili să funcționeze ca un absorbant, trăgând fosfatul din apă.
Acest lucru este extrem de util, deoarece tot mai multe ape de suprafață au concentrații mari de substanțe chimice, provocând o problemă globală de securitate a apei, explică cercetătorii, potrivit bgr.com.
Peleții de bioplastic pot fi distribuiți și ca îngrășământ agricol
Pe lângă faptul că este o alternativă la plastic, cercetătorii susțin că peleții de bioplastic pot fi distribuiți și ca îngrășământ agricol. La fel ca materialele plastice, peleții de coajă de ou dezvoltați de aceștia pot fi folosiți și în cutii sau pungi pentru alimente.
Cercetătorii descriu peleții ca fiind materiale „în buclă închisă”, fiind proiectați din paie de grâu, polizaharide marine și coji de ouă. Datorită derivatelor naturale, peleții se pot descompune și în sol, oferind fertilizare pentru culturi.
Motivul pentru care peleții de bioplastic sunt atât de interesanți este că pot ajuta la reducerea exploatării rocilor de fosfat. Fosfatul este o resursă neregenerabilă, în cantități limitate, și, adesea, se scurge în sursele de apă.
Deoarece peleții pot absorbi fosfatul, ar putea fi folosiți și pentru a-l extrage din sursele de apă subterană, permițându-ne să recoltăm fosfat fără a fi nevoie să-l extragem.
Peleții sunt o alternativă mai bună la plastic
Peleții sunt o alternativă mai bună la plastic, deoarece plasticul se descompune în microplastice, particule extrem de dăunătoare.
În ciuda faptului că se crăpă ușor, cojile de ouă sunt foarte puternice atunci când sunt așezate cap la cap.
Sunt la fel de puternice precum arcadele din piatră, cărămidă și beton care susțin apeductele Romei antice.
Oamenii de știință de la Universitatea Tuskegee din Alabama au folosit această putere pentru a crește flexibilitatea și rezistența bioplasticului prin adăugarea cojilor de ouă.
„Descompunem cojile de ou în componentele cele mai mici și apoi le infuzăm într-un amestec special de bioplastice pe care l-am dezvoltat”, spune profesorul Vijaya K. Rangari.
„Aceste particule de coajă de ou de dimensiuni nanometrice adaugă rezistență materialului și le fac mult mai flexibile decât alte bioplastice de pe piață. Credem că aceste trăsături, plus biodegradabilitatea sa în sol, ar putea face din acest bioplastic din coajă de ou un material alternativ de ambalare foarte atractiv”, adaugă el.
Nanoparticule din coji de ou
După ce a experimentat cu diferiți polimeri din plastic, echipa a ajuns la un amestec de 70% polibutirat adipat tereftalat (PBAT), un polimer de petrol și 30% acid polilactic (PLA), un polimer derivat din resurse regenerabile, cum ar fi amidonul de porumb. Deși PBAT este un polimer plastic pe bază de ulei, începe să se degradeze în doar trei luni după ce a fost plasat în sol.
Acest amestec a oferit rezistența și biodegradabilitatea dorite, dar era prea rigid. Pentru a remedia acest lucru, au creat nanoparticule din coji de ou, un material pe care l-au ales pentru porozitate, greutate redusă și compoziția carbonatului de calciu, ceea ce înseamnă că se descompune ușor.
Crearea nanoparticulelor a implicat mai întâi spălarea cojilor de ouă și măcinarea lor în polipropilenă.
Fragmentele de coajă au fost expuse apoi undelor cu ultrasunet, care le-au descompus în nanoparticule de peste 350.000 de ori mai mici decât diametrul unui fir de păr uman.
O mică parte din aceste particule a fost adăugată la amestecul 70/30 de PBAT și PLA, rezultând un bioplastic despre care cercetătorii spun că a fost cu 700% mai flexibil decât alte amestecuri, făcându-l ideal pentru utilizarea în ambalaje de vânzare cu amănuntul, pungi și recipiente pentru alimente, inclusiv cofraje de ouă.