Solicitarea verbala a asistentei fiscale s-ar putea lasa cu o teapa Acesta ar putea fi un alt principiu fiscal, alaturi de acelea inscrise deja in preambulul Codului fiscal. Multi contribuabili ar putea confirma realitatea acestui principiu. Este cazul, spre exemplu, al celor care, cu buna credinta, apeleaza la serviciile de asistenta a contribuabililor in scopul clarificarii cuantumului impozitelor si taxelor pe care le au de platit. In special atunci cand solicitarea se
Solicitarea verbala a asistentei fiscale s-ar putea lasa cu o teapa
Acesta ar putea fi un alt principiu fiscal, alaturi de acelea inscrise deja in preambulul Codului fiscal. Multi contribuabili ar putea confirma realitatea acestui principiu.
Este cazul, spre exemplu, al celor care, cu buna credinta, apeleaza la serviciile de asistenta a contribuabililor in scopul clarificarii cuantumului impozitelor si taxelor pe care le au de platit. In special atunci cand solicitarea se face verbal, raspunsul tinde sa fie mereu acelasi, in sensul in care este ceva de plata si daca da, o suma cat mai mare. Adresata in scris, aceeasi solicitare primeste nu de putine ori un alt fel de raspuns, fie ca nu sunt impozite sau taxe de plata, fie sumele sunt mai mici. Cu alte cuvinte, contribuabilii, atunci cand solicita verbal asistenta din partea organului fiscal, risca sa ia o mare teapa. Este vorba aici de incompetenta persoanelor care raspund solicitarilor sau de o conspiratie? Spunem asta deoarece nu ne-ar mira ca functionarii fiscali sa fie, informal fireste, instruiti sa spuna mereu ca da, impozitul sau taxa trebuie platita, indiferent de circumstante. La urma urmei, e buzunarul contribuabilului, problema lui cat plateste si dreptul lui sa ceara inapoi banii care i-a platit in plus sau fara temei legal.
Iata cum am ajuns si la situatia in care contribuabilul are de primit bani inapoi de la stat. Pe hartie lucrurile par simple si clare. Astfel, conform art.113 din Codul de procedura fiscala, organul fiscal competent returneaza contribuabilului, la cerere, urmatoarele sume:
* Cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
* Cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
* Cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
* Cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
* Cele de rambursat de la bugetul de stat;
* Cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
* Cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute in cazul executarii silite;
* Cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in
temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
Restituirea se face in baza unei cereri scrise care trebuie sa fie depusa in termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, sa cuprinda codul de inregistrare fiscala a contribuabilului, suma si natura creantei solicitate a fi restituita, precum si documentele necesare din care sa rezulte ca aceasta nu este datorata la buget.
Unele creante
au regim special
Tot teoretic, restituirea sumelor se va face in termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii cererii la organul fiscal. Termenul se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informatii suplimentare relevante solutionarii acesteia si data inregistrarii primirii acestor informatii la organul fiscal competent.
In situatia in care contribuabilul are alte creante fiscale restante, organul fiscal va face intai compensarea, urmand sa restituie acestuia diferenta de suma.
Pana aici lucrurile par a fi destul de clare. Trebuie spus insa ca anumite categorii de creante fiscale se supun unui regim special de restituire, reglementat prin alte acte normative. Intra in aceasta categorie taxa pe valoarea adaugata, accizele si contributiile sociale.
Vom analiza in continuare pe acestea din urma, respectiv contributiile sociale. Conform OG nr. 86/2003, “incepand cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea si solutionarea contestatiilor pentru contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia pentru asigurari sociale de sanatate si contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si alte contributii datorate de persoanele juridice si persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitatile asimilate angajatorului, denumite in continuare contributii sociale, se va realiza de catre Ministerul Finantelor Publice si unitatile sale subordonate, care au si calitatea de creditor bugetar”.
In acelasi timp insa, contributiile sociale sunt reglementate prin dispozitiile legale specifice, ceea ce inseamna ca ANAF, in calitate de creditor bugetar, este obligat sa aplice procedurile prevazute de aceste dispozitii legale specifice atunci cand vine vorba de restituirea unor sume.
De altfel, in Ordinul nr. 1.644/ 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor sectiunii a 5-a din cap. I din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor masuri in materie financiar-fiscala, referitoare la activitatile de declarare si colectare a creantelor bugetare reprezentand contributii sociale, se precizeaza: “In situatia in care sumele cu titlu de contributie sociala datorate lunar de angajator sunt mai mici decat sumele care se suporta din acestea, in conformitate cu prevederile legislatiei specifice in vigoare, diferenta de restituit se va solicita, in conformitate cu prevederile legale specifice in vigoare, de la casele de pensii judetene sau a municipiului Bucuresti, respectiv agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.”
Fond nou
pentru concedii
Din acest punct, lucrurile se incurca iremediabil. si asta pentru ca acele dispozitii specifice, respectiv ordonantele sau legile care reglementeaza contributiile sociale au mari lipsuri in reglementarea conditiilor de restituire a sumelor catre contribuabili. Cea mai clara reglementare are in vedere contributiile la sistemul de asigurari sociale de sanatate si este aprobata prin Decizia nr. 140/2005 pentru aprobarea modalitatilor unitare de aplicare a Procedurii de restituire a sumelor de la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor, ale caror contributii se colecteaza de catre casele de asigurari de sanatate, pentru sumele restituite cu depasirea termenului legal (Monitorul Oficial partea I, nr.396 din 118/05/2005).
Pentru celelalte contributii, insa, se ridica o mare problema. Spre exemplu, Legea nr. 19/2000 privind asigurarile sociale de stat, prevede urmatoarele: “Art.28 (3) In cazul in care contributia lunara de asigurari sociale achitata de contribuabili este mai mare decat contributia datorata, suma platita in plus se regularizeaza ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.” Proceduri, care, daca exista, nu au vazut lumina Monitorului Oficial.
Pentru cea mai noua contributie sociala, cea privind concediile si indemnizatiile de sanatate, ordonanta e muta de-a dreptul. Se pare ca legiuitorul presupune ca o astfel de situatie nici nu poate fi posibila. Pe de alta parte, are o mare grija in a reglementa modul in care se vor regulariza diferentele de plata, in cazul in care contributia se determina pe baza venitului estimat.
Or, tocmai in cazul acestei contributii vor exista cele mai multe solicitari de restituiri de sume. si asta deoarece concediile si indemnizatiile de sanatate se suporta incepand de la 1 ianuarie 2006 din acest nou fond. Or, o contributie obtinuta prin aplicarea unei cote de 0,75% asupra fondului de salarii este foarte probabil ca nu va putea acoperi drepturile cuvenite asiguratilor. Situatia este critica pentru contribuabili. Ei sunt obligati sa plateasca indemnizatiile catre asigurati, urmand sa-si diminueaze datoria catre FNUASS (fondul national unic de asigurari sociale de sanatate). Doar ca sumele platite depasesc de multe ori contributia, uneori in mod substantial, avand in vedere ca indemnizatiile nu sunt plafonate. In acest fel, ei sunt obligati sa scoata bani din buzunar in contul statului, fara macar sa stie cand si cum ii vor putea recupera.