Cat platesti, atata face, spune o vorba veche. Doar ca, in cazul apei reci furnizate in Romania, proverbul nu se potriveste. Desi platim mai putin decat in Uniunea Europeana (in medie 0,25 euro/mc, fata de 0,75 euro/mc in Italia, 1 euro/mc in Elvetia, 1,5 euro/mc in Germania sau circa 2 euro/mc in Franta), daca raportam tarifele la salariul mediu vom descoperi ca dam pentru apa mult mai mult decat un occidental.
Una dintre cauzele diferentei de pret este faptul ca apele brute utilizate de furnizori, atat cele de suprafata, cat si cele freatice, sunt mai poluate decat in Vest. Asadar, la noi se consuma mai mult timp, mai multe substante si mai multa energie pentru a purifica apa. ,,Agricultura intensiva, cu pesticide si nitrati, industria chimica, in special cea a celulozei si hartiei si cea a PVC-ului, gropile de gunoi si depozitele miniere prost proiectate sau neprotejate, toate acestea provoaca infestarea raurilor, lacurilor si a panzei freatice,,, se arata intr-un material al Greenpeace Romania.
Un alt motiv il reprezinta pierderile din retea, de pana la 60%, care, cu sau, cel mai adesea, fara stirea consumatorului, sunt introduse in pret. In clasamentul oraselor mari si mijlocii, pe primele locuri se situeaza Bucurestiul (pierderi de circa 55%), Botosaniul (47%), Constanta, Buzaul si Romanul (45%), Targoviste (43%), Oradea (38%) si Ploiestiul (36%). Ceva mai aproape de limita maxima tolerata in Uniunea Europeana (20 – 25%) se afla orasele Targu-Mures (26%) si Cluj (27%).
Viermi in pahare si acces interzis la informatiile publice
,,Nici nu e de mirare ca avem pierderi asa de mari cand o buna parte a retelelor sunt vechi si uzate. In Constanta, de pilda, 30% din conducte sunt mai vechi de 40 de ani, iar in Sibiu, Ploiesti si Giurgiu aproximativ un sfert au o vechime mai mare de 50 de ani. Iar aceasta situatie se repeta in multe orase,,, spune Vasile Ciocodan, de la Asociatia Romana a Apei. Dupa ce ca influenteaza direct tarifele, conductele vechi si gaurite afecteaza si calitatea apei de la robinet. O conducta neetansa poate permite intrarea bacteriilor si corpurilor straine din exterior, iar fiecare interventie, efectuata in paralel cu intreruperea alimentarii, creste posibilitatea de contaminare si conduce la uzura mai rapida a retelei, precum si la antrenare sedimntelor. Desi, conform sondajelor efectuate in mai multe orase din tara (Bucuresti, Cluj, Oradea, Iasi), in ultimii ani, 26 pana la 45% din consumatori sunt nemultumiti de calitatea apei, rezultatele analizelor periodice efectuate de directiile judetene de sanatate publica arata ca aceasta este potabila in 85 – 95% din cazuri. Cu toate acestea, in cursul anului 2002, un timisorean si un sibian s-au trezit ca aveau in pahare viermi lungi de cativa centimetri, iar targovisteanul Teodor Seran care a cerut, conform Legii informatiilor de interes public, precizari privind potabilitatea apei din zona Fieni, a fost refuzat sec, atat de Directia de Sanatate Publica Dambovita, cat si de justitie. Avea sa se afle, in scurt timp, ca respingerea solicitarilor lui Seran, de meserie hidrolog, era foarte bine ,,motivata,,: apa cu pricina provenea dintr-o sursa neautorizata.
Pentru ca astfel de intamplari sa nu mai aiba loc ar fi nevoie de investitii intensive in urmatorii 10 – 15 ani. De abia dupa ce vor fi inlocuite retelele vechi de decenii, vor fi reabilitate statiile de tratare si vor fi reduse sursele de poluare vom putea spera sa avem la robinet o apa care sa nu ne puna sanatatea in pericol.
Doar ca astfel de lucrari necesita sume pe care cele mai multe comunitati nu si le pot permite. Unele au fost norocoase si au obtinut finantari externe, fie ele credite sau sume nerambursabile, care au reusit sa amelioreze situatia. Astfel, 16 orase mari au beneficiat de Ministry Utility Development Program, fiind rezolvate o buna parte a problemelor, mai ales in Timisoara, Targu-Mures, Brasov, Arad si Iasi. Alte 19 orase vor intra in programul ISPA, in timp ce localitatile mici, urbane sau rurale, se afla intr-o situatie mai dificila, unele primind, totusi, fonduri prin programul SAPARD. In orice caz, sumele necesare pentru apropierea serviciilor de apa si canalizare de standardele europene sunt de circa 100 de milioane de euro pentru un oras mare, 20 – 50 de milioane de euro pentru un oras mic sau mijlociu si de 5 – 10 milioane euro pentru o comuna.
Cum banii depasesc cu mult bugetele locale pe mai multi ani, unele comunitati au apelat la o solutie ce pare mai avantajoasa: concesionarea activitatii de tratare si distributie a apei catre o companie, fie ea romaneasca sau straina. Au facut acest lucru, pana in prezent, mai multe orase, in general mari si mijlocii, printre care se numara Bucuresti, Ploiesti, Sibiu, Miercurea Ciuc, si se pregateste Constanta.
Cel mai cunoscut si, in acelasi timp, cel mai controversat contract de acest gen este cel semnat intre Primaria Capitalei si Vivendi (acum Veolia Water), prin care a luat nastere Apa Nova. Societatea a fost acuzata, pe rand, ca a castigat licitatia pe baza unui singur criteriu (respectiv pretul promis), ca la inceput s-a vorbit de investitii de 1,3 miliarde de euro, iar acum suma a fost redusa la 430 de milioane de euro, ca participarea defunctei Regii Generale de Apa Bucuresti la constituirea companiei a fost subevaluata, astfel incat municipalitatea are acum doar 16% din Apa Nova.
Pe de alta parte, dupa cum ne-a declarat Antoine Frerot, directorul general al Veolia Water, ,,in prezent, apa noastra atinge cea mai mare parte a parametrilor UE.,, Frerot spune ca acest lucru are loc ca urmare a investitiilor facute pana acum, de circa 80 de milioane de euro pentru Bucuresti si Ploiesti. Cu toate acestea, consumatorii, cel putin cei din Capitala, nu par a simti prea multe imbunatatiri, spun sondajele. Cei de la Apa Nova afirma, in replica, ca schimbarile semnificative vor deveni vizibile peste cativa ani si alte zeci de milioane de euro investite.
De altfel, conform unor calcule grosiere, pentru a imbunatati calitatea serviciilor de apa si canalizare in mediul urban, unde traiesc cei mai multi (circa 80%) dintre cele 11 milioane de consumatori, ar fi nevoie de cel putin doua miliarde de euro si de multa rabdare.
Europenii nu prea beau apa de la robinet
· Cea mai scumpa apa din Europa este in tarile nordice, Marea Britanie si Franta. In multe cazuri preturile depasesc aici doi – trei euro/mc.
· Cea mai ieftina apa din UE este in Italia si Spania, pretul mediu fiind de sub un euro/mc.
· In sudul Italiei si in Sicilia, pierderile din retele trec deseori de 40 – 50%, fata de media nationala de 22%.
· 60% din italieni nu au incredere in apa de la robinet si prefera sa bea apa imbuteliata sau sucuri.
· In SUA, industria de apa potabila imbuteliata a avut o cifra de afaceri de 7,7 miliarde USD in 2002.
· Un european consuma, in medie, 130 de litri de apa pe zi. Un roman ,,inghite,,, cel putin teoretic, de patru ori mai mult (circa 450 de litri).
· In Paris (noua milioane de locuitori) se pompeaza, zilnic, aceeasi cantitate de apa care este furnizata Bucurestiului (doua milioane de locuitori).
