Această schimbare ar putea renaște dorința țării de a adera la Uniunea Europeană. Turcia și-a depus candidatura în 1987 și statutul de « candidat » i-a fost recunoscut în 1999, însă mai multe incidente defavorabile i-au semănat parcursul ulterior: blocarea negocierilor de către Franța și Germania în 2007, agravarea conflictului cu minoritatea kurdă începând cu 2010, represiunea manifestanților din Piața Taksim în 2013, epurări și arestări arbitrare după tentativa de lovitură de stat ratata din 2016, până în punctul în care negocierile au fost înghețate, în 2019.

În timp ce cursa de la Cumhurbașkanlığı Sarayı (palatul prezidențial) pare foarte stransă, Turcia ar putea întoarce în această duminică, 14 mai, pagina lui Recep Tayyip Erdogan, deschizând astfel o nouă eră, cea a lui Kemal Kiliçdaroglu, candidatul partidelor de opoziție.

Pentru Patrice Moyeuvre, general al Brigăzii aeriene și cercetător la Institutul de Relații Internaționale și strategice (IRIS), o potențială schimbare de președinte ar trebui să aibă consecințe asupra politicii interne.

Pe plan internațional, nu ar trebui să ne așteptăm la o „răsturnare”, potrivit specialistului, cu excepția unei posibile „reînvieri” a sentimentului de apartenență la Uniunea Europeană din partea turcilor.

Opozițiile au poziții comune care sunt transversale în toate aspectele, în special în ceea ce privește suveranitatea și chestiunile de securitate.

Deci, în măsura în care ar câștiga aceste alegeri, nu ar fi neapărat schimbări majore. « Este clar că președintele în exercițiu nu este cunoscut pentru că are o formă „foarte flexibilă” de diplomație. Modul în care vă fi exprimată opoziția s-ar putea schimba.. Turcia va avea însă întotdeauna aceleași probleme de fond, în special cu Grecia. »- spune Patrice Moyeuvre.

Turcia își vă pastra rolul de negociator în conflictul din Ucraina

În timp ce numărul migranților sirieni din Turcia se apropie de 4 milioane, dorința Ankarei și a opoziției este ca aceștia să plece acasă. Opozițiile au indicat totuși că, în caz de victorie, vor retrage trupele situate în nordul Siriei, în măsura în care mișcările teroriste kurde vor fi neutralizate.

Aceasta înseamnă că trupele turcești nu se vor retrage și că migranții nu vor fi împinși în Siria, ci vor rămâne pe baza unei returnări voluntare. Turcia a jucat un rol de facilitare în negocierile dintre Ucraina și Rusia privind reluarea exporturilor de cereale din Ucraina. Rolul Turciei de mediator nu se va schimba.

« Pentru a facilita exporturile de cereale din Ucraina, nu îl văd pe Kemal Kiliçdaroglu schimbând linia adoptata de Erdogan. »

Victoria opoziției ar relansa proiectul European

Ceva s-ar putea schimba însă în ceea ce privește negocierile de aderare ale Turciei la UE. Există în continuare un negociator șef și un sprijin din partea UE pentru procesul de aderare. « Însă diferența, dacă opozițiile câștigă, este că ar putea exista o mișcare mai accelerată a procesului decât în prezent, când nimeni nu isi face nici o iluzie. »

În platforma electorală a opozițiilor, este scris clar că acestea vor fi ceva mai pro-active pentru apropierea de Uniunea Europeană iar aderarea la UE este înscrisă în Proiectul prezidențial al lui Kemal Kiliçdaroglu.

Cum ar arată Turcia lui Kemal Kiliçdaroglu?

Fie că este vorba de AKP (partidul politic al lui Recep Tayyip Erdogan) sau de partidele de opoziție, marele câștigător al alegerilor prezidențiale va trebui să rezolve o situație economică foarte precară. Acest lucru nu poate fi rezolvat în lunile următoare alegerilor. Experții vorbesc despre o situație dificilă care trebuie să rămână așa pentru încă un an sau doi, apreciaza Patrice Moyeuvre.

Pe partea europeană, țările europene speră la schimbări radicale. Vor exista în continuare poziții comune între Turcia și partenerii săi internaționali.

În timpul lui Erdogan, țara a întreprins o apropiere decisivă de țările cu care Turcia a fost în blocaj. Este cazul Israelului, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite. « În caz de victorie, opozițiile ar trebui să prelungească aceste reconcilieri. »

De asemenea, direcțiile de securitate  adoptate de Erdogan până în prezent ar trebui să rămână aceleași. În acest sens, Turcia ar trebui să-și continue politica de independență în ceea ce privește armamentul și apărarea.

« În cazul unei victorii a opoziției, ar putea exista schimbări în ceea ce privește organizarea țării, în special în ceea ce privește forma, cu dorința de a reveni la un sistem mai puțin centralizat și mai parlamentar. »

În ceea ce privește atitudinea asupra dosarelor de fond, ea rămâne aceeași.