Unii oameni sunt atât de săraci, că singurul lucru pe care îl au sunt banii. Asta spune un vechi proverb chinezesc care a devenit deja internațional. Și totuși, poți fi cu adevărat sărac chiar și atunci când ai mulți bani?
Unul are bani pentru că a furat. Altul, pentru că i-au dat mami și tati. Una, pentru că a fost o curvă toată viața. Alta, fiindca și-a găsit un iubit bogat. V-ați întâlnit cu asemenea bârfe? Firește, este inevitabil să trăim pe planeta asta și să nu ne fi aflat niciodată în situația să auzim, ba chiar să spunem astfel de lucruri. Oamenii cu bani sunt detestați, disprețuiți, uneori iubiți, oricum, numai ignorați nu. Iar cei care dau verdicte precum cele exemplificate mai sus sunt în 99% din cazuri din categoria celor fără bani. În primul rând pentru că le lipsește experiența de a avea o avere și nu-și pot închipui cu adevărat cât de greu este să dispui de un cont gras și să fi uitat demult cât costă un bilet de tramvai.
Există nenumărate povești despre cei care au câștigat la loterie – săraci fiind – și care s-au întors după un anumit timp la sărăcia dinainte. Alte povești sunt despre oameni care duceau o existență modestă, și după moarte s-a aflat că dispuneau de mai mici sau mai mari averi ținute departe de ochii lumii. De ce se întâmplă asta? Ce-i face pe săracii îmbogățiți peste noapte să piardă totul într-un timp-record? Ce-i face pe alții să-și continue existența plină de lipsuri și renunțări în ciuda faptului că în bancă, la cifra care se află în dreptul numelui lor, se rostogolește un număr mare de zerouri?
Adevărul este că a fi bogat nu este o întâmplare. Nu mă refer aici la episoade scurte de abundență. Astea se pot întâmpla, episodic și trecător, oricăruia dintre noi. Dar bogăția perenă, cea care durează ani de-a rândul până la trecerea în neființă și uneori dincolo de ea, este un proces, nu un fapt izolat. Bogăția se întreține, se cultivă, se sporește. Iar cineva are grijă ca toate acestea să se întâmple. Bogăția care nu are un vector în persoana unui individ în carne și oase, a unui senior binecuvântat cu darul de a se pricepe la bani, va fi mereu răspândită în cele patru zări fără nicio noimă.
Am citit recent despre un studiu care a revelat că cei săraci sunt mai predispuși eșecului decât bogații. Acest lucru s-ar întâmpla din pricina creierului care, în loc să se ocupe de rezolvarea problemelor, de găsirea soluțiilor pentru a atinge obiectivele, macină non-stop într-un cerc vicios al îngrijorării pentru chestiuni existențiale precum hrana sau adăpostul. În cazul în care grija pentru ziua de mâine nu există, creierul are mai multe resurse pe care le concentrează asupra oricărui raționament ar fi necesar. Așa s-ar explica și vechea zicală cu „ban la ban și păduche la păduche“.
Ne place sau nu, banii sunt o unitate de măsură a valorii. Firește, nu singura. Dar cu siguranță una dintre cele mai importante. Textul acesta nu trebuie interpretat ca o odă închinată bogaților. Mai degrabă, este o încurajare pentru cei care nu au, dar își doresc. Nu ne ajută cu nimic să arătăm tuturor – și în special nouă înșine – care ne sunt obstacolele. Mai degrabă ar fi bine să-i studiem pe cei care reușesc, ca să identificam și noi oportunitățile.