Situația gazelor naturale din Europa este departe de a fi sumbră, dacă e de crezut în politicieni. Cu nivelurile de stocare, care oscilează între 91-100% plin, unele suspine de uşurare se aud pe pieţele de gaze din nord-vestul Europei.
Sezonul de iarnă care se apropie nu mai arată ca un scenariu apocaliptic, mai ales nu atâta timp cât navele cu GNL plutesc în fața porturilor europene, așteptând să-și descarce încărcăturile.
Realitatea, însă, pare puțin mai sumbră, chiar și cu nivelurile actuale ridicate de stocare și gazul rusesc încă intră pe piețele europene. Constrângerile din partea ofertei ar putea fi o durere de cap mai mare decât se aștepta.
Egipt şi Algeria, sursă de gaze pentru ţările din sudul Europei
Livrările de gaze rusești vor fi afectate atunci când UE va pune în aplicare regimul său de sancțiuni din 5 decembrie asupra petrolului și produselor petroliere de la Moscova, dar și de cealaltă parte a continentului.
Țările sud-europene au fost foarte active pentru a-și asigura noi aprovizionări în ultimele luni, delegații au fost trimise în Egipt și Algeria pentru a cere volume suplimentare și contracte pe termen lung.
Exporturile de GNL ale Egiptului sunt în plină expansiune, urmând să vină mai multe în anul următor. Cairo a comandat chiar rate mai mici de consum intern de energie pentru a sprijini capacitatea suplimentară de export de GNL, transmite OilPrice.com.
Algeria, cel mai mare exportator de gaze din Africa de Nord, profită și ea. Se încheie unul după altul acordul pe termen lung pe gaz, în timp ce Spania, Italia și chiar Slovenia semnează. Optimismul este grozav, dar politica internă algeriană pare să fie din nou o piedică majoră.
După cum a raportat site-ul arab de știri energetice Attaqa pe 17 noiembrie, acordul pe termen lung algerio-francez pe gaz a fost din nou contestat de lupte politice. Surse au declarat pentru Attaqa că Algerul a informat Parisul că actualul acord a fost amânat pe termen nelimitat.
Franța spera să semneze acordul înainte de sfârșitul anului 2022, contracarând pierderea livrărilor de gaze rusești. Prin acest acord, Paris se aștepta să-și crească importurile actuale de gaze din Algeria cu aproximativ 50%. Oficial, Algerul a amânat negocierile până în 2023.
Probleme între Franţa şi Algeria
În august, președintele algerian Abdelmadjid Tebboune și omologul său francez Emmanuel Macron au semnat „Declarația de la Alger pentru un parteneriat reînnoit între Algeria și Franța”. Cu toate acestea, comemorarea a 60 de ani de la independența Algeriei a provocat din nou fricțiuni politice, deoarece ambele părți și-au subliniat ferm propria poziție.
Influența Franței în Algeria s-a diminuat și acum stă în spatele unor țări precum Turcia și Italia. Influența Rusiei și a Chinei (cel mai mare partener al Algerului) este chiar mai mare.
Pentru Franța, continuarea disputa cu Algeria vine la un moment nepotrivit. Viitoarele aprovizionari cu gaze ale Europei sunt foarte nesigure, astfel încât orice presiune suplimentară asupra volumelor normale de import este considerată foarte critică.
În prezent, compania energetică franceză ENGIE continuă discuțiile cu Sonatrach, deținută de guvernul algerian, cu privire la volumele suplimentare de GNL și conducte, așa cum s-a declarat în iunie 2022. Negocierile par acum să se blocheze, datorită refuzului părții algeriene de a prelungi durata contractului (2024), în timp ce există încă diferențe de preț.
Alte țări europene așteaptă, de asemenea, provizii suplimentare din Algeria. La 18 noiembrie, majorul italian de petrol și gaze, ENI, a declarat că se așteaptă ca fluxurile de gaze din Algeria să fie dublate până în 2024.
Lucia Calvosa (Președintele Consiliului ENI) a declarat că „înlocuirea gazului rusesc va veni în mare parte din Algeria, ale cărei livrări către Eni se vor dubla. de la aproximativ 9 miliarde de metri cubi pe an la aproximativ 18 miliarde de metri cubi până în 2024. Din aceste 9 miliarde suplimentare, o parte a sosit deja, iar cealaltă va ajunge progresiv în cursul anului 2023”.
Fără aprovizionare suplimentară, Europa s-ar putea lupta să-și asigure suficient gaz în 2023
Un alt mesaj vine din Spania. Chiar dacă compania energetică spaniolă ENAGAS a declarat că în prezent Algeria furnizează 21,2% din gaz prin conducta Medgaz, ceea ce reprezintă 20% din consumul total spaniol, nu s-au primit volume reale suplimentare.
De la sfârșitul anului 2021, Spania și Algeria se află într-un conflict politic, legat de Maroc și Polisario, o mișcare de eliberare care revendică Sahara Occidentală. Orice consolidare a poziției de export de gaze a Algeriei pe piața spaniolă este cauzată doar de faptul că alți furnizori și-au redus volumele în Peninsula Iberică.
Optimismul unor țări europene se bazează pe așteptări, care încă nu se concretizează. Fără aprovizionare suplimentară, Europa s-ar putea lupta să-și asigure suficient gaz în 2023. Este posibil ca Algeria să nu aducă stabilitatea atât de necesară pe piețele UE de gaze și s-ar putea să nu rămână nici măcar la nivelurile normale de aprovizionare.
În ultimele două luni, a devenit evident că promisiunile algeriene și noile contracte nu reprezintă o bază solidă pentru aprovizionarea sigură. În primele nouă luni ale anului 2022, exporturile algeriene au scăzut cu 12% de la an la an, atingând un nivel de doar 36,2 miliarde mc.
Unii sunt și mai îngrijorați de lunile următoare, cu cât influența Moscovei în țara nord-africană este încă în creștere. Un potențial rezultat direct al viitoarelor sancțiuni petroliere ale UE asupra Rusiei ar putea fi un Alger mult mai recalcitrant.
Creșterea presiunii politice interne și accidentele tehnice „așteptate” sunt scenarii posibile. Săptămâna trecută, Rusia și Algeria au organizat exerciții militare comune în Marea Mediterană, iar Moscova este, de asemenea, cel mai mare furnizor de arme al Algeriei. Deocamdată, se pare că Algerul încearcă să joace ambele părți ale gardului.