În vreme ce Beijingul strângea gradual lațul în jurul Hong Kongului, nimeni n-a privit mai alarmat decât populația Taiwanului. Dacă președintele chinez Xi Jinping e dispus să sfideze opinia internațională și să înceapă să zdrobească ce a mai rămas din democrația Hong Kongului, ce soartă ar putea avea Taiwanul, insula care se autoguvernează și pe care Beijingul o revendică drept a sa?

Răspunsul s-ar putea afla în rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA din noiembrie. Un Taiwan liber s-ar putea să nu poată supraviețui unei a doua administrații Trump, scrie The Washington Post. 

Politica de retragere de pe scena internațională a președintelui Trump și de a-și nesocoti aliații, cuplată cu agresivitatea și expansionismul tot mai mari ale lui Xi, plasează Taipeiul la intersecția a două tendințe periculoase.

În vreme ce China testa limitele acțiunilor acceptabile, Trump a transmis mesaje mixte, în cel mai bun caz. Oficial, administrația are o poziție dură referitor la China. Strategia Națională de Apărare din 2018 menționează repetat comportamentul militarist și prădalnic al Beijingului drept o problemă pe care SUA trebuie s-o contracareze.

Președintele are însă un lung istoric de a nu precupeți laudele la adresa lui Xi – un „prieten de-al meu” și „un tip incredibil” – și de a acorda prea puțină atenție altor chestiuni în afară de comerț. Atacurile lui în privința rolului Chinei în pandemia de coronavirus par mai degrabă o tentativă de a da vina pe altul decât o preocupare sinceră față de autoritarismul chinez.

SUA s-au angajat să protejeze Taiwanul atunci când au recunoscut Republica Populară Chineză și i-au retras primului recunoașterea. Legea Relațiilor cu Taiwanul (TRA) din 1979 (în favoarea căreia a votat și Joe Biden, senator la acea dată) urmărea să garanteze că viitorul Taiwanului va fi hotărât prin mijloace pașnice. Orice altceva, stipulează TRA, va fi considerat „o amenințare la adresa păcii și securității din regiunea Pacificului de Vest și un lucru de serioasă preocupare pentru SUA”. SUA s-au angajat să „mențină capacitatea” Taiwanului de a „rezista la orice recurgere la forță ori alte forme de coerciție”.

Aceasta a fost politica SUA vreme de patru decenii. Dar Trump a adoptat un ton nu tocmai entuziast în privința protejării alianțelor, pentru a nu mai vorbi de apărarea aliaților.
Abandonarea de către Trump a kurzilor sirieni, care au dus greul luptei cu ISIS și au murit cot la cot cu americanii, a făcut înfiorător de limpede șubrezenia angajamentelor asumate de Washington sub Trump.

Trump este foarte conștient că Taiwanul nu este decât un fir de praf în comparație cu colosul chinez. În recent publicatele sale memorii, fostul consilier de securitate națională John Bolton își amintește eforturile repetate ale lui Xi de a-l convinge pe Trump că Taiwanul aparține Chinei și că relația dintre SUA și China ar avea de suferit dacă SUA ignoră acest fapt. Trump părea să fie de acord.

După cum își amintește Bolton, Trump „arăta spre vârful uneia dintre cariocile sale și spunea «Ăsta e Taiwanul», după care arăta spre birou și spunea «Ăsta e China»”.

Ar putea face China o mutare împotriva Taiwanului? Până de curând Beijingul ar fi fost descurajat de opinia internațională și de perspectiva unei reacții adverse a SUA.

Dar în ultima vreme Beijingul e tot mai dispus să ignore opinia internațională. Impunerea noii legi de securitate în Hong Kong ignoră angajamentul asumat de Beijing în 1997 față de principiul „o țară, două sisteme”, atunci când Regatul Unit i-a predat teritoriul, iar China promitea că Hong Kongul va rămâne liber până în 2047.

Hong Kongul este doar unul dintre locurile în care China și-a demonstrat disponibilitatea de a-și încorda mușchii. În provincia Xinjiang a construit lagăre de concentrare – ea le numește de reeducare – unde a închis peste un milion de uiguri, o minoritate musulmană, în ciuda protestelor lumii. E cea mai amplă detenție a unei minorități religioase de după Holocaust.

Conform lui Bolton, în cursul uneia dintre întâlnirile lor Xi i-a spus lui Trump despre lagăre. Interpretul afirmă că Trump a spus că construcția de lagăre e lucrul care trebuie făcut. În ziua în care informația aceasta a devenit cunoscută, Trump a promulgat o lege căutând să pedepsească China pentru abuzurile contra uigurilor.

Nu prea există motive pentru a ne aștepta ca Trump să apere Taiwanul dintr-un sentiment de loialitate ori de indignare morală.

Dincolo de frontierele sale, China împinge în granița Indiei, își extinde controlul în apele internaționale ale Mării Chinei de Sud, își pune avioanele militare să survoleze Taiwanul și caută în general să-și extindă influența prin diplomație, finanțe și intimidare.

Dacă China se va decide să acționeze militar contra Taiwanului, Trump, care vorbește de măsuri dure dar nu le adoptă întotdeauna, ar putea fi convins să-i țină piept Chinei. Dar, din ceea ce am văzut deja, instinctul lui ar urla împotriva unei implicări americane pentru un aliat mic, mai ales că i-ar strica relațiile cu un puternic partener comercial.

Cât despre Biden, el nu este deloc un uliu. Indiferent de rezultatul alegerilor, nu există garanții pentru Taiwan, motiv din care el se și grăbește să se înarmeze. Însă Biden e angajat față de statu-quo-ul din Taiwan. El a luat cuvântul răspicat împotriva tratamentului aplicat uigurilor de Xi, precum și în favoarea „democrației înfloritoare” a Taiwanului. El intenționează să readucă politica externă a SUA la starea de dinainte de Trump, aceea în care proteja alianțele americane și prețuia democrația. Chiar și numai acea poziție ar bloca Beijingul înainte de a acționa împotriva Taiwanului.

Trăgând linie, Biden pare un pariu mai sigur decât Trump pentru supraviețuirea independenței Taiwanului față de regimul tot mai agresiv de la Beijing.