Inceput la Alro Slatina, visul de marire al lui Peter Braun ar fi trebuit sa-si gaseasca finalitatea in preluarea Alum Tulcea. In acest fel, vicepresedintele Marco ar fi reusit sa raporteze sefilor de la New York ca au devenit proprietarii unui holding care ingloba intregul proces de productie a aluminiului: Alro si Alprom Slatina si Alum Tulcea.
Cel putin pana in momentul de fata, in calea fericirii lui Braun s-a interpus Dan Dragoi, omul care, de 12 ani, tine fraiele afacerilor din Romania ale grupului britanic Balli. Vestita casa de comert cu filiale in aproape toata lumea, facea afaceri in Romania inca din anii 80, atunci cand se ocupa cu exportul de minereu catre Sidex Galati. Pana la aparitia lui Marco pe piata, toata lumea a fost sigura ca Balli va deveni stapanul minereurilor neferoase din Romania. Preluarea Alum Tulcea in 1996 ar fi trebuit sa reprezinte primul pas, dar in urmatorii sase ani se pare ca ceva nu a mai functionat normal in angrenajul afacerilor Balli din Romania.
„Eu si domnul Dragoi suntem doi oameni care stiu cum functioneaza industria romaneasca a aluminiului. Intre noi nu pot exista secrete, ci doar diferente de viziune”, spune Peter Braun.
Se pare ca tocmai aceste diferente au condus la situatia actuala aparuta in relatia dintre Alro Slatina si Alum Tulcea. Producatorul de alumina de la malul Dunarii are datorii in valoare de peste 50 milioane de dolari. Aproximativ 16,5 milioane de dolari reprezinta datoria pe care Alum o are fata de Alro Slatina pentru bauxita platita de Marco in avans, iar combinatul de la Slatina are de platit patru milioane de dolari pentru alumina livrata de Alum.
„Probabil ca domnul Braun ar dori sa cumpere Alum pe degeaba. Noi nu putem trece cu vederea cele peste 40 de milioane de dolari investite la Tulcea”, spune Dan Dragoi.
De fapt, in momentul preluarii Alro Slatina de catre grupul de firme Marco, pe piata romaneasca a aluminiului erau prezente trei mari companii: Ruskii Aluminii, Marco International si Balli International. Fiecare din cele trei detinea cate un pol de interes in procesul de prelucrare a aluminiului. Rusii de la Ruskii detineau Alor Oradea, unde produceau alumina tabulara cu bauxita din mina Dobresti, aflata la 20 de kilometri de combinat. La presiunile exercitate de cele doua case de comert prin importul de bauxita si de alumina tabulara Ruskii a fost nevoit sa inchida combinatul oradean, iar statul roman a inchis mina de la Dobresti din lipsa de comenzi. Razboiul urma sa se poarte de acum doar intre doi jucatori: Balli si Marco. Numai ca, desi a investit peste 40 de milioane de dolari la Tulcea, Balli inca mai produce alumina necesara fabricarii aluminiului cu 30 de dolari pe tona, mai scump decat altii. Chiar si in aceste conditii Alro a continuat sa cumpere in 2001 si 2002 toata productia de alumina de la Alum, pe motiv ca este mai sigura aprovizionarea cu bauxita pentru Alum decat cu alumina pentru Alro. Cu alte cuvinte, Peter Braun spune ca pretul aluminei pe piata mondiala este mult mai volatil decat cel al bauxitei, pe termen lung colaborarea cu BBG Alum fiind profitabila. Totusi, intelegerile dintre cei doi parteneri au intrat in blocaj ajungand acum in instanta. Pornind de la concluzia ca „actionarii lui Alum Tulcea nu sunt pregatiti si nici nu au intentia sa isi finanteze propria afacere si ca doresc sa finanteze in continuare productia combinatului cu banii bancilor si ai furnizorilor”, proprietarii Alro Slatina i-au chemat pe cei de la Alum in instanta. Se pare insa ca procesul privind recuperarea celor 16,5 milioane de dolari a venit putin cam tarziu. Marti 14 ianuarie a avut loc Adunarea Generala a Actionarilor de la Alum, unde s-a decis conversia in actiuni a creantelor in valoare de 28 milioane de dolari, detinute de diverse companii ale grupului Balli asupra Alum. In acest fel s-a ajuns la o majorare de capital exponentiala, situatie in care s-a evitat declansarea procedurii de faliment care ar fi putut fi ceruta de ceilalti creditori: BRD, de exemplu, are de recuperat 3,5 milioane de dolari, iar Electrica 1,2 milioane de dolari.
Ramane de vazut cum isi va recupera, in aceste conditii, Alro datoria de la Alum.
Razboiul dintre Marco si Balli intervine intr-un moment in care industria aluminiului traverseaza una dintre cele mai dificile perioade, aflandu-se in plina recesiune. Profitabilitatea Alro Slatina si implicit Alum Tulcea a scazut in 2002 cu circa 40%, comparativ cu anul 2000. In aceste conditii, exportul de aluminiu a fost redus in favoarea cresterii industriei prelucratoare pe plan intern, in special in constructii si in industria de echipamente electrocasnice.
Ce urmareste Balli ?
· Grupul Balli este o casa de comert internationala care mai are si alte afaceri in Romania, in afara de cele din domeniul aluminiului, cel bancar (Robank) si al asigurarilor (Asigurarea Anglo- Romana).
· In ultimii 12 ani, numele celebrei case de comert a fost strans legat de exportul de tabla de la Sidex Galati si importul de minereu de fier. Despre firma pastorita de Dan Dragoi in Romania s-a spus ca a castigat zeci de milioane de dolari in conditii mai putin ortodoxe, dar acest lucru nu a fost dovedit niciodata.
Marco spune ca a investit 160 milioane USD
· Grupul Marco a devenit actionar majoritar al producatorului de aluminiu Alro Slatina la inceputul anului trecut, cand a platit 11,4 milioane de dolari pentru 10% din actiunile companiei. Cifrele din contract arata ca Alro a fost vanduta pentru 73 de milioane de dolari, in afara de cele 50 de milioane de dolari pe care Marco i-a cheltuit pentru a cumpara actiuni de pe Bursa de Valori Bucuresti.
· Aproximativ in aceeasi perioada, grupul a semnat si contractul de vanzare – cumparare pentru 99,9% din actiunile Daewoo Bank, dar acum Peter Braun spune ca nu prea mai vrea sa ramana proprietarul acestei banci.
