“London Bridge is falling down” este titlul unui cântecel care din 1744 a fost fredonat de toţi copilaşii din Regatul Unit. Numai că acum, versetul în cauză, „London Bridge is down”, a căpătat un sens concret.

Podul Hammersmith, cel care leagă cartierul cu același nume la nord de Tamisa de cartierul Barnes, aflat la sud, este închis pentru că riscă să se prăbușească.

Infrastructura Regatului Unit se destramă

Alte două poduri peste râu, London Bridge, cel din cântecul menționat anterior și Podul Vauxhall, sunt închise pentru lucrări de restaurare.

Până și Tower Bridge, poate cel mai faimos pod din capitală, care se deschide pentru a permite trecerea navelor, a trebuit să fie închis recent din cauza unei defecțiuni mecanice.

Nu este o coincidență, ci, mai degrabă este un simptom al unei probleme mult mai mari: infrastructura Regatului Unit se destramă. Multe au rădăcini străvechi și au nevoie de reparații continue.

Numai că între deceniul de austeritate care a urmat marii crize financiare din 2008 și cea mai gravă recesiune postbelică declanșată de pandemia Covid 19, nu există bani. Nu îi au nici autoritățile locale, nici cele de stat, iar podurile peste Tamisa sunt doar vârful aisbergului, scrie LA REPUBBLICA.

Condițiile în care se află podul sunt alarmante

Restaurarea Hammersmith Bridge, un pod construit în secolul al XIX-lea, ar costa 140 de milioane de lire sterline, aproximativ 150 de milioane de euro. Efectuarea unei reparații parțiale, care ar permite pietonilor și bicicliștilor să îl folosească în continuare, ar costa mai puțin de jumătate, însă nu există finanțare publică nici pentru asta.

Condițiile în care se află podul sunt atât de alarmante, încât autoritățile au fost constrânse să interzică chiar și traficul maritim dedesubtul acestuia: așa că anul acesta nu va exista, cel puțin nu pe ruta tradițională, nici măcar istorica regată Oxford-Cambridge.

Londonezii protestează, în special cei care locuiesc în cele două cartiere brusc separate – în loc să fie legate – de pod. Un rezident din Barnes a declarat pentru New York Times, care a relatat pe prima pagină povestea degradării podurilor londoneze: „Italia a reconstruit într-un an podul care s-a prăbușit la Genova. De ce nu o putem face și noi? Doamne, dar asta e Anglia!”

”Podul verde” al lui Boris Johnson

În perioada în care era primarul Londrei, Boris Johnson, a vrut să construiască un nou pod peste Tamisa, acoperit în întregime cu vegetație, un „pod verde” în numele ecologismului: a cheltuit pentru proiect o mulțime din banii contribuabililor, după care nu s-a mai făcut nimic.

Ar fi făcut mai bine să le repare cele existente. Acum își mai amintește cineva că în 1967, vechiul, originalul și degradatul London Bridge a fost vândut unui miliardar american, care l-a demontat bucată cu bucată și l-a reconstruit în deșertul din Arizona ca atracție turistică: ei bine, poate ar trebui găsit un astfel de client similar şi pentru Hammersmith Bridge, iar apoi cu banii primiţi din vânzare ar putea fi construit unul nou la Londra.

Problema e că „London Bridge is falling down”, iar dincolo de orice glumă, problema este o metaforă perfectă pentru națiunea în care s-a născut revoluția industrială și care până acum zece ani avea cea mai puternică economie din Europa, dar care acum, între Brexit și liderii populişti, pare să-și fi pierdut identitatea.