De turismul de sănătate în România nu prea s-a auzit. Sau, chiar dacă s-a auzit, știrea a fost ocolită cu dispreț de majoritatea dintre noi: în condițiile colapsului total în care se află sistemul nostru de sănătate, ne facem iluzii că vom convinge pe cineva din afara țării să vină să se trateze aici? Da, poate pentru locuitorii așa-numitei lumi a treia, condițiile din spitalele noastre ar fi considerate atrăgătoare, doar că aceștia nu se află în atenția promotorilor conceptului de turism medical. Dimpotrivă, vizați sunt pacienții din statele dezvoltate. Zeci de site-uri le pun acestora la dispoziție oferte de nerefuzat, prin care, la prețuri decente, își pot rezolva problemele medicale și, în paralel, ne pot vizita și țara.
La nivel global, „industria” turismului medical va ajunge anul acesta la circa o sută de miliarde de dolari. Din această sumă, România se laudă cu circa 0,25%.

Mult prea puțin față de potențialul nostru, spun specialiștii. Ce potențial? – vă veți întreba poate, readucând în discuție starea jalnică a sistemului public de sănătate, amintită mai sus. Și v-ați înșela, pentru că operatorii turistici au în vizor aproape exclusiv clinicile private. Iar acestea au început să simtă, de curând, efectele promovării României ca destinație de turism medical: pentru 2011, Sanador estima că va ajunge la 30.000 de pacienți din afara țării, iar Regina Maria la 10.000 (cu precizarea că, evident, parte din aceștia sunt angajații străini din companiile autohtone).

Cum îi aduci pe străini la Olănești

Statisticile medicale globale arată că România stă pe o altă comoară pe care a venit timpul s-o pună în valoare: turismul balnear. Conform estimărilor făcute de Nicu Rădulescu, președintele Organizației Patronale a Turismului Balnear, deținem o treime din apele minerale și termale din Europa, doar că numai 2.000 din totalul de 8.000 de izvoare sunt utilizate. Afecțiuni de tot felul pot fi ameliorate prin exploatarea resurselor termale, boli reumatismale, neurologice, respiratorii, dermatologice. Circa 600.000 de turiști care s-au convins de beneficiile acestor terapii se cazează anual în stațiunile de profil autohtone. Dintre aceștia, însă, mai puțin de 10% sunt străini, majoritatea provenind din Germania și Israel.

De reținut că statisticile agențiilor arată că 70% din piața turismului medical este concentrată în stațiunile balneare. În rest, alte specialități la căutare sunt stomatologia, oftalmologia și, mai nou, cardiologia.
Într-un clasament publicat anul trecut, România nu figurează ca una dintre destinațiile de top pentru turismul medical. E adevărat, o mulțime de comentarii pe tema raportului impută realizatorilor omiterea țării noastre, însă nu sunt pe de-a-ntregul justificate. Pentru că, indiferent de resursele naturale și de dezvoltarea sectorului privat de sănătate, o mulțime de obstacole stau în calea transformării României în țara în care ai vrea să-ți rezolvi problemele medicale.
Ofertele de cazare nefericite, clădirile vechi și nedotate corespunzător în care se fac tratamentele (în cazul curelor balneare), aparatura sub așteptările clienților, lipsa de profesionalism a unor reprezentanți ai personalului medical sau informaţiile reduse cu privire posibilitatea efectuării de excursii sau activităţi în aer liber sunt câteva dintre marile dificultăți ale acestui sector. Sunt probleme reale, ținând cont că pregătirea personalului medical și condițiile de tratament sunt două dintre principalele motivații ale pacienților care aleg să se trateze în altă țară.

E adevărat, cel mai important argument rămâne prețul, iar aici România e aproape imbatabilă (vezi tabelul de mai sus pentru o comparație între tarifele practicate în țara care „furnizează” cei mai mulți turiști de sănătate, SUA, țara cu cea mai dezvoltată piață în acest sens, India, și România).