Capital: Pozitia AOAR este că un curs firesc leu-euro ar trebui să fie pe la 4,7 – 4,8 și că BNR păstrează artifcial cursul de astăzi. Pe ce vă bazați? Pozitia AOAR este că un curs firesc leu-euro ar trebui să fie pe la 4,7 – 4,8 și că BNR păstrează artifcial cursul de astăzi. Pe ce vă bazați?
Florin Pogonaru: Noi am citat un curs posibil de 4,7-4,8, care rezulta dintr-un studiu al Economist Intelligence Unit. Acesta arăta că, la începutul anului, deja leul era supraevaluat cu 13,5%. Sigur că studiul spune foarte clar că este un mod de interpretare ceea ce fac ei, dar este o analiză extrem de riguroasă pentru toate valutele din Europa Centrală și de Est, după foarte multe criterii, nu numai după productivitate. Este un lucru foarte complex făcut.
Noi am vrut să stârnim o dezbatere pe acest studiu. Sigur, vă spun eu că 4,7 este un curs exagerat, nu trebuie să-mi spună cineva. Acesta este un prim aspect. Al doilea, cu ocazia acestor dezbateri, după conferința de presă, am fost acuzați de orice: și că vrem să speculăm pe curs, și tot felul de minuni, dar a ieșit tot timpul un laitmotiv – ce o să facă săracii oameni care au luat credite în valută. Și este o problemă reală, de care cu toții suntem responsabili – nu te joci cu așa ceva, asta spune și AOAR, dar sesizăm că deodată, această sarcină socială revine BNR. Păi ia stați puțin, că Banca Națională are un singur obiectiv, stabilitatea prețurilor, nu știm să aibă vreun obiectiv de protecție socială. Noi ne-am chinuit dacă s-ar putea să aibă un obiectiv de creștere economică și ni s-a spus un “nu” hotărât. De când Băncii Naționale i s-au dat sarcini, că nu și le-au asumat ei, sunt obligați să și le asume, de când trebuie să-și asume sarcini de protecție socială? Și atunci, întrebarea următoare este „dar ce soluții ai la așa ceva”? Nu ajunge să spui că acei oameni trebuie apărați.
Hai să ne uităm, de exemplu, ce se face în jurul nostru. Ungurii sunt primii care spun: ne izbim de problema aceasta, nu trebuie ca Banca Națională să aibă complexul stabilității sociale în țară din cauza celor care au luat credite la ei în franci elvețieni și atunci au scos o lege. Se observă că scoțând o lege și statul asumându-și această responsabilitate, costurile sunt și mai mici, și statul are niste instrumente pe care Banca Națională nu le are, ca de exemplu dacă cursul sare de un anume prag, iar oamenii respectivi nu mai pot să plătească, pot deveni pentru o perioadă și chiriași în propriile case, după care atunci când lucrurile se temperează, din nou încep să plătească la rate și își recuperează casa respectivă. Se ajunge și la așa ceva pentru că nu poți să spui: ce contează, cine nu și-a calculat că o să explodeze cursul să rămână fără casă, să rămână pe drumuri, dar nici nu poți să pui asta în cârca Băncii Naționale, că aceasta nu poate cheltui cu miliardele să-i salveze pe acești oameni.
Capital: Pe de altă parte, pe la începutul anului, BNR a intervenit și pentru a stopa aprecierea leului…
Florin Pogonaru: Ceea ce ni s-a semnalat, ING–ul a apărut cu un comunicat, o apreciere să spunem, în care spune că Banca Națională a cheltuit în luna mai până la un miliard de euro ca să nu se deprecieze leul. Sigur, a fost dezmințit de Banca Națională, dar este de reținut că, o dată BNR ajunge să facă protecție socială și nu este admis acest lucru – i se impune să facă protecție socială, doi, că statul, inspirându-se din legile altor țări europene care au separat funcțiile Băncii Naționale de cele ale statului, să-și asume problema aceasta socială cu costuri mult mai mici ca cele cu care le face BNR, pentru că are și o flexibilitae și instrumente mult mai multe.
Pozitia AOAR este că un curs firesc leu-euro ar trebui să fie pe la 4,7 – 4,8 și că BNR păstrează artifcial cursul de astăzi. Pe ce vă bazați?
Capital: Sunt totuși și voci care susțin că un curs normal ar fi cu un leu mult mai puternic decât este astăzi…
Florin Pogonaru: Și acestea sunt exagerări. Eu însumi spun că 4,7 lei este o exagerare. După părerea mea, după ce intuiesc eu de pe piață astăzi. Provoc însă pe toată lumea să citească acest studiu, care nu este o chestie simpluță, cam la nivelul la care se încearcă să se ducă discuția la noi despre curs, și haideți să discutăm aceste lucruri: ce nu este în regulă din ce se spune acolo. Pe de altă parte, vedem în ultima perioadă că piața ne dă dreptate – leul mai își scade din mușchii pe care și-i însușise fără temei just.
Capital:Cât de mult rău ar face exportatorilor un leu puternic?
Florin Pogonaru: Mi-e greu să spun. Au fost comentarii destul de pertinente care au spus că nu e sustenabil când exporturile au ajuns la asemenea niveluri, și cresc în continuare, să susții că nu te ajută cursul. Ba este foarte sustenabil dacă încerci să vezi lucrurile acestea în timp. Ceea ce vedem este că exporturile își pierd din dinamică, au scăderi de dinamică. Ritmul lor de creștere începe șă scadă. Noi am numit asta un fel de recesiune a exporturilor. Haideți să fim foarte atenți la așa ceva, pentru că dacă noi inducem această recesiune a exporturilor din cauza unui curs nefavorabil, în condiții de concurență acerbă și în condiții în care și economiile, piețele unde exportăm, pot slăbi ritmul de creștere și eventual nivelul la care fac importuri, începem să avem o problemă. Noi trebuie, din punct de vedere al creșterii economice, având în vedere că, până la urmă, exportul este singurul motor de creștere pe care îl avem, dacă îl gripăm prin curs, în condițiile în care toți ceilalți îl stimulează prin curs, nu facem decât să pierdem piețe și să facem ca și acest motor să-și piardă din turații.