În România, un turneu îi poate aduce câştigătorului câteva zeci de mii de euro. La începutul acestei luni, cinci români au ocupat locul secund la un turneu mondial de poker. Succesul lor, primul de acest tip, naşte o întrebare: există jucători profesionişti în România?
Unul dintre membrii echipei României, Răzvan Bengulescu, scria acum câteva luni pe propriul său blog: „Azi, 2 mai, am zis că e timpul să încep să fac ordine în tot ceea ce fac. Pornesc de la minus infinit (datorii cât Casa Poporului). Target = până la sfârşitul anului 2007 să creez o stabilitate financiară“. Este puţin probabil ca banii primiţi de pe urma acestei performanţe să-l fi ajutat să-şi facă ordine în viaţă. Aceasta şi deoarece premiul pe care l-a împărţit cu colegii săi, de 60.000 de dolari, este mic pentru anvergura competiţiilor organizate în pokerul mondial. Nefiind un domeniu reglementat, există zeci de astfel de turnee mondiale, dintre care puţine au un fond de premii de peste un milion de dolari. În cazul românilor, a fost vorba de turneul anual organizat de unul dintre site-urile de profil, pokerstars.com.
500 de euro, intrarea la masa de joc
„Sunt unii jucători pe care se citeşte dorinţa de a deveni profesionişti, îşi doresc ca, la un moment dat, să-şi permită să renunţe la slujbă şi să-şi câştige traiul numai din poker“, spune Andrei Frimescu, directorul de marketing al Casino Palace.
Deşi este abia ora şapte, două dintre mesele de poker amplasate la etajul Casei Vernescu sunt deja ocupate. „Oamenii vin după serviciu direct la cazino. Aşa cum unii ies în oraş, alţii vin aici, seară de seară“, explică el. De fapt, în fiecare zi, la mesele cazinoului se perindă cam aceiaşi clienţi.
Principala sursă de jucători noi sunt turneele. „Sunt singurele ocazii în care vin şi oameni din provincie, dar şi cei care joacă pe internet şi care vor să încerce o experienţă live“, spune Andrei Frimescu. Oricum, remarcă el, numărul de jucători interesaţi s-a înzecit în ultimii ani, şi dacă la primul turneu, cel din 2004, au participat 24 de jucători, „strânşi cu greu“, există acum evenimente la care se înscriu sute de oameni. Câştigătorul unui astfel de eveniment pleacă acasă cu circa 40% din fondul total de premii. Respectiv, în cazul unui turneu cu 70 de participanţi, care achită o taxă de intrare (buy-in) de 500 de euro, primului loc îi revin 14.000 de euro. Neimpozabili, pentru că „niciunuia dintre câştigători nu i se emite bon fiscal“.
Pokerul îşi câştigă adepţii pe internet
Într-o seară obişnuită taxa este tot de 500 de euro. „Valoarea este stabilită de piaţă. Dacă este prea mică, înseamnă să vină prea multă lume şi să scazi standardul cazinoului; dacă este prea mare, sunt prea puţini jucători“. Comisionul cazinoului este de circa opt euro pe oră de persoană şi, în schimb, jucătorii au acces gratuit la produsele de bar şi bufet.
În ceea ce priveşte nivelul jucătorilor, aceştia sunt încă mediocri. „Nu cunosc niciun jucător care să intre în legendă“, spune Frimescu. Este relevant că din cele zece turnee organizate până acum nu au fost două cu acelaşi câştigător. „Au existat, desigur, şi surprize. De exemplu, un turneu de Omaha (poker jucat cu patru cărţi în mână şi cinci la masă) a fost câştigat de un participant care nu practicase niciodată acest tip de joc, iar altul a fost adjudecat de un tânăr care nu jucase până atunci decât online.“
„Am fost o dată la cazino, dar nu m-a impresionat. Prefer să stau acasă, în pat, şi să joc pe sume mai mari“, spune Soniq (ro), unul dintre sutele de români care intră zilnic pe site-urile de profil. Joacă de un an jumate pe situl PartyPoker, timp în care a câştigat mâini de până la 2.000 de dolari. Pagubele au fost comparabile, recordul deţinându-l o masă ghinionistă la care a pierdut 700 de euro şi o săptămână aşijderea, care i-a golit contul de 2.000 de dolari. După cum apreciază el, românii nu ies în evidenţă, iar de când americanii nu mai au voie să joace online, cei mai buni competitori sunt cei din nordul Europei, iar cei mai slabi, „cei din ţările sărace, care nu joacă decât dacă merg la sigur“. „Am început deja să-i cunosc pe unii dintre ei. Sunt câţiva, nu puţini, care joacă zece ore pe zi la zece mese diferite în acelaşi timp“, spune el.
Începând cu finalul anilor ‘90, când au apărut primele portaluri, piaţa mondială de poker online a crescut de la an la an, atingând apogeul în 2005. Un an mai târziu, interzicerea activităţilor de acest tip în cea mai mare piaţă, SUA, a produs o undă de şoc în urma căreia nici acum site-urile nu şi-au revenit. În momentul de faţă, piaţa mondială a pokerului online este estimată la circa cinci miliarde de dolari.
«Dacă la primul turneu, cel din 2004, au participat 24 de jucători, acum avem evenimente la care se înscriu sute de oameni.»
Andrei Frimescu, coordonator marketing Casino Palace
WSOP, vis de jucător
Cele mai prestigioase turnee din lume sunt cele adunate sub titulatura de World Series of Poker (WSOP). Ele au loc anual, timp de circa o lună, în Los Angeles, şi culminează cu Main Event, concurs la care intrarea la masă se face contra sumei de 10.000 de dolari. În cadrul WSOP se joacă 46 de tipuri de poker, iar câştigătorul de la fiecare categorie primeşte o brăţară de aur.
Numărul participanţilor a crescut de la an la an, iar la ediţia din 2005 au participat 23.000 de jucători, cifră de neimaginat la începuturile proiectului, în anii ‘70. Premiul turneului principal în 2006 a fost de 12 milioane de dolari, iar în 2007, de 8,5 milioane. Pentru comparaţie, cel care şi-a adjudecat titlul la cea de-a doua ediţie a competiţiei, în 1971, a plecat acasă cu 30.000 de dolari.
Poveşti cu campioni
În topul celor cinci cei mai bogaţi jucători de poker, trei sunt din SUA. De altfel, doar 25 dintre primii 100 de jucători ai lumi au altă naţionalitate decât americană.
JAMIE GOLD 12,11 mil. dolari
• are un master în drept cu specializare pe industria de divertisment, la universitatea din California
• este pasionat de poker din copilărie. Mama sa era jucătoare profesionistă, iar tatăl, campion local la gin rummy
• din 2005 a început să joace în circuitul profesionist, iar în luna aprilie a aceluiaşi an a câştigat primul premiu important, în valoare de 54.200 de dolari. În 2006 a câştigat marele premiu WSOP, în valoare de 12 milioane de dolari, devansând peste 8.500 de oponenţi
• în timpul jocului a mâncat permanent afine, afirmând că îi poartă noroc. Are obiceiul de a le spune concurenţilor ce cărţi are în mână, iar o dată chiar şi-a arătat una dintre cărţi.
JOE HACHEM 10,5 mil. dolari
• originar din Liban, a câştigat marele premiul la WSOP din 2005, în valoare de 7,5 milioane de dolari. În timpul turneului, nu a jucat aproape nicio mână şi, până în momentul în care rămăseseră doar trei jucători la masă, nu câştigase niciun chip
• în decembrie 2006 a câştigat marele premiul în cadrul altui turneu mondial, plecând acasă cu încă 2,2 milioane de dolari.
DANIEL NEGREANU 9,78 mil. dolari
• cu şapte ani înainte de naşterea sa, părinţii lui au părăsit România şi s-au mutat în Canada
• a renunţat la liceu cu câteva luni înainte de a-l absolvi, în căutarea unei cariere în poker. La 21 de ani s-a mutat în Las Vegas. Abia doi ani mai târziu a câştigat primele turnee, în valoare de peste 130.000 de dolari
• în 2004 a fost desemnat „jucătorul anului“. Consideră că principalul său talent este acela de a deduce ce mâini au oponenţii săi şi a observa cum le abordează, în funcţie de aceste coordonate construindu-şi apoi strategia. În timpul fiecărui turneu poartă o jachetă de hochei şi ascultă muzică relaxantă.
PHIL HELLMUTH 9,58 mil. dolari
• deţine recordul la numărul de brăţări din WSOP, 11. La 24 de ani a fost cel mai tânăr câştigător al Main Event, în 1989
• este faimos pentru replici de tipul „M-am săturat să joc cu proşti“ şi „Dacă nu ar fi vorba şi de noroc, aş câştiga toate turneele“.
ALLEN CUNNINGHAM 8,9 mil. dolari
• la cei 30 de ani ai săi, Cunningham este cel mai tânăr dintre primii jucători ai lumii
• are cinci brăţări câştigate în circuitul WSOP, deşi cea mai bună clasare a sa la Main Event a fost un loc patru la ediţia din 2005, prilej cu care a câştigat peste 3,5 milioane de dolari.
