Companiile de asigurări garantează randamente între 3% şi 4%, în prezent la asigurările de viaţă tradiţionale cu participare la profit. Randamentele obţinute în anii anteriori au fost însă superioare.
Asigurările de viaţă tradiţionale cu acumulare de capital pot aduce şi randamente garantate, chiar dacă, în general, cåştigurile sunt variabile, în funcţie de performanţele obţinute din plasamentele făcute de companie. Majoritatea societăţilor autohtone axate pe asigurări de viaţă au în portofoliu şi astfel de produse. Randamentele maxime garantate de asigurători pe toată durata contractelor, numite dobånzi tehnice, sunt de 3,5% în cazul poliţelor noi încheiate în lei, respectiv 2,5% în cazul celor încheiate în moneda europeană. Nivelul maxim al randamentelor garantate pentru contractele încheiate în cele două monede este reglementat prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Companiile de profil pot garanta randamente sub nivelurile menţionate. De exemplu, Allianz-Ţiriac şi Interamerican garantează pentru înteaga perioadă a contractelor în lei randamente de cel puţin 3%.
Pe långă nivelurile minime ale cåştigurilor promise în contracte, asigurătorii trebuie să anunţe, înainte de începutul fiecărui an, dobånzile minime pe care le vor asigura clienţilor cu astfel de poliţe în acel an. Majoritatea companiilor nu plusează cu acest prilej. Allianz-Ţiriac face excepţie la acest capitol, în acest an plătindu-le clienţilor „dobånzi“ de cel puţin 4%.
Avantajul acestor poliţe este că asiguraţii nu îşi asumă niciun risc legat de investirea banilor. Aceasta spre deosebire de contractele unit-linked, în care banii clienţilor sunt plasaţi în fonduri de investiţii, iar riscul investiţional este suportat de client. În această situaţie, randamentele obţinute de fondurile de investiţii se reflectă întocmai asupra sumei din contul asiguratului: dacă sunt pozitive aceasta creşte, iar dacă sunt negative, scade. La sfårşitul primelor nouă luni din acest an, fondurile de investiţii în lei cu grad de risc ridicat înregistrau randamente negative şi de 35%, deoarece o mare parte a plasamentelor sunt făcute pe bursă. În schimb, fondurile în lei cu grad de risc scăzut au avut randamente pozitive, şi de 6%. Banii din aceste fonduri sunt plasaţi de obicei în instrumente cu venit fix, precum depozite bancare, obligaţiuni, titluri de stat. În astfel de instrumente plasează asigurătorii şi sumele depuse de clienţi în cazul contractelor de asigurare cu randamente minime garantate.
Cåştigurile minime garantate de asigurători sunt cu mult sub nivelul celor plătite de bănci la depozite sau sub rata inflaţiei estimată la sfårşitul acestui an, dar clienţii beneficiază de asigurarea unor riscuri precum decesul sau îmbolnăvirea.
Reuşite diferite
Veniturile obţinute de asiguraţi prin investiţiile realizate prin intermediul poliţelor cu participare la profit pot fi mai mari decåt cele garantate de contracte. Asigurătorii le mai dau clienţilor şi cea mai mare parte din excedentul de profit realizat prin investirea banilor lor, transferånd o parte din randamentul obţinut din plasarea sumelor depuse de asiguraţi, dar după ce îşi reţin cheltuielile.
Randamentele obţinute de asigurători după ce au investit banii clienţilor care au cumpărat asigurări de viaţă cu randamente garantate diferă de la o societate la alta. Allianz Ţiriac a reuşit anul trecut un randament de 7%, AIG Life – 7,14%, în timp ce Interamerican a obţinut 8,15%, cåştiguri din care companiile de asigurări au reţinut o parte.
Anumite companii, cum este AIG Life, capitalizează dobånzile plătite asiguraţilor în anii anteriori. Modelul nu se repetă însă la toate societăţile. ING, spre exemplu, nu capitalizează dobånzile, acestea aplicåndu-se numai la primele plătite pentru asigurarea de bază.
«Dobånzile minime garantate se aplică doar la primele plătite pe asigurarea de bază, nu şi la randamentul obţinut în anii anteriori.»
Cornelia Coman, director general interimar ING Asigurări de Viaţă
