Deşi i-ar scăpa de amenzi usturătoare, membrii cartelurilor autohtone refuză să se autodenunţe. Pentru a-i convinge, Consiliul Concurenţei le pregăteşte o lege mai „stimulativă“.
Anul trecut, Comisia Europeană (CE) a amendat cu 676 de milioane de euro nouă firme care făceau parte din „cartelul parafinei“. Acesta era format din firme din Statele Unite, Franţa, Ungaria, Italia, Spania şi Germania. Membrii cartelului se reuneau periodic pentru a stabili preţul parafinei şi pentru a face schimb de informaţii comerciale. Compania Shell, care era membră a cartelului, a apelat la aşa-numita politică de clemenţă şi a scăpat de amendă pentru că a denunţat toate aceste nereguli, ajutând astfel la declanşarea anchetei. De menţionat că 90% din investigaţiile CE pe carteluri se datorează acestei strategii.
Bruxelles-ul se ocupă numai de cartelurile care acţionează pe plan internaţional, inclusiv pe piaţa comunitară, în timp ce autoritatea naţională are în vizor fie numai cartelurile care activează în economia respectivă, fie pe cele care, activând la nivel comunitar, afectează acel stat în cel mai înalt grad. În România, deşi politica de clemenţă este în vigoare de patru ani, nicio companie nu a apelat la ea, cu toate că multora le-au fost aplicate amenzi usturătoare de către Consiliul Concurenţei.
O poveste-beton: cartelul cimentului
În urmă cu opt ani, deşi preţul cimentului crescuse constant, cei trei mari producători existenţi atunci şi-au păstrat nemodificate cotele de piaţă. Pornind pe firul poveştii, inspectorii Consiliului Concurenţei au descoperit şi demontat unul dintre cele mai puternice carteluri formate vreodată la noi. Elementul-cheie l-au constituit notiţele scrise de mână ale unui reprezentant Holcim, referitoare la schimbul de informaţii între această companie, Lafarge şi Carpatcement, privind creşterile viitoare de preţ şi datele când acestea urmau să fie operate. „Inspectorii nu caută un act sau un bilanţ, ci elemente care pot să dispară într-o secundă. De aceea, se pleacă inopinat în control, fără să fie anunţaţi nici măcar angajaţii noştri din teritoriu“, explică preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu.
În România o investigaţie durează, de regulă, peste doi ani, în timp ce media europeană este sub doi ani. „Nu am făcut încă un calcul în ceea ce priveşte costul unei investigaţii. Consiliul cheltuie cu un angajat circa 30.000 de euro/an. Mă refer la toate cheltuielile, nu numai la salariu. În total avem 60 de inspectori. Pot să vă spun că Marea Britanie şi-a propus să aplice amenzi de cinci ori mai mari decât costă o investigaţie“, subliniază Bogdan Chiriţoiu.
Inspectorul de concurenţă Ciprian Scurt explică modul cum apar aceste grupuri de interese, care distorsionează mediul concurenţial: „Un cartel nu se formează pe o piaţă cu mulţi competitori, ci acolo unde sunt cel mult şase. Pentru a evita concurenţa, ei fac înţelegeri privind fixarea preţurilor, nivelul producţiei, cotele de vânzări, împărţirea pieţelor, trucarea unor licitaţii sau restricţionarea importurilor ori a exporturilor“. Orice nou-sosit pe piaţă este fie forţat să intre în cartel, fie adus în faliment prin coborârea voită a preţurilor, pentru o perioadă, de către membrii cartelului. Iar încercarea de a părăsi cartelul este pedepsită.
Ce preferaţi: amendă sau închisoare?
Participarea la cartel se sancţionează cu amendă de maximum 10% din cifra de afaceri a anului anterior sau închisoare de la şase luni la doi ani. Până acum, Consiliul Concurenţei a aplicat doar amenzi. În România, infracţiunea de participare la cartel se prescrie în termen de cinci ani de la data ultimei încălcări a legislaţiei în materie.
Politica de clemenţă dă şansa primului agent economic care denunţă dedesubturile acestor afaceri să scape de amendă. Pentru un al doilea membru al cartelului, care aduce informaţii suplimentare, amenda se reduce cu 30%-50%, iar pentru următorul, cu 20%-30%. Luna aceasta, va fi publicată în Monitorul Oficial o nouă versiune a politicii de clemenţă. Vor fi incriminate şi înţelegerile pe verticală, dintre producători şi distribuitori. Iar liderul cartelului şi cei care au exercitat constrângeri pentru a determina o companie să intre în cartel nu vor mai putea să beneficieze de politica de clemenţă.
Top cinci amenzi
1. 98 milIOANE lei – producătorilor de ciment Lafarge Romcim, Holcim, Carpatcement Holding, pentru participarea la un cartel având drept scop fixarea preţurilor (2005)
2. 83,7 milIOANE lei – unui grup de patru companii de pe piaţa insulinei (Eli Lilly Export SAl, A&A Medical SRL, Mediplus Exim SRL, Relad Pharma SRL), pentru o înţelegere de împărţire a pieţei (2008)
3. 27 milIOANE lei – Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă, pentru abuz poziţie dominantă (2006)
4. 26 milIOANE lei – agenţilor economici UPC, RCS&RDS, Astral Telecom şi Cablevision of Romania, care activează pe piaţa serviciilor de retransmisie prin cablu a programelor TV, pentru înţelegere şi abuz (2006)
5. 20 mil lei – companiei Wrigley România-Produse Zaharoase şi distribuitorilor săi pentru fixarea preţurilor de revânzare şi convenirea împărţirii pieţelor de desfacere (2005)
Bogdan Chiriţoiu: «Managerul trebuie să ştie că poate face puşcărie»
Capital: Cum explicaţi faptul că, în patru ani de când în România se aplică politica de clemenţă, nicio companie nu a apelat la ea, preferând să plătească amenzi usturătoare?
Bogdan Chiriţoiu: Nu găsesc o explicaţie. De regulă, au interesul să mărturisească atunci când ştiu că pot fi prinşi. Dovadă, procentajul ridicat în cazul investigaţiilor declanşate de Comisia Europeană. Însă, prin proiectul noii legi, încercăm să facem mai atractivă această politică şi să introducem mai multe facilităţi. Pe de altă parte, şi pedepsele trebuie să fie pe măsură. Vrem să păstrăm pedeapsa cu închisoarea, pe care alte state nu o au. Managerul trebuie să ştie că poate face puşcărie. Fiindcă, dacă e doar o amendă, e vorba de banii acţionarilor, iar cât s-a câştigat prin participarea la cartel ar putea chiar să acopere suma respectivă.
Capital: Care este valoarea totală a amenzilor aplicate de Consiliul Concurenţei unor companii pentru participare la o înţelegere de tip cartel?
Bogdan Chiriţoiu: Este vorba de circa 266 de milioane de lei, amenzi aplicate în perioada 2004-2009. Cartelul cimentului a primit cea mai mare amendă. Însă, raportat la cifra de afaceri, amenda de 7,3 milioane de lei pentru UPC România este cea mai mare: 7% din cifra de afaceri pe 2005, pentru că a participat la o înţelegere pentru împărţirea pieţei serviciilor de cablu din Timişoara. Iar societăţile de pe piaţa serviciilor publice portuare, amendate cu 11 milioane de lei, au plătit cu 2% din cifra de afaceri pe 2004.
Capital: Câte procese aţi pierdut?
Bogdan Chiriţoiu: Pot să vă spun că avem o rată de câştig de 85%. Două din cazurile pe care l-am pierdut sunt Carpatcement şi Kronospan Sepal Sebeş, în primă instanţă.
