Politicile ecologice. România are potențialul de a deveni o superputere în domeniul energiei eoliene
Politicile ecologice. Strategiile de protecție a mediului pot fi simultan și strategii de dezvoltare socio-economică. Prin abordarea inteligentă a energiei eoliene, România ar putea să se transforme într-o putere energetică verde de prim rang. Alegând să investească în această resursă naturală, care generează profit în loc să consume, țara ar putea accelera pe drumul maturizării economice și energetice.
Inclusiv înainte de criza energetică, costurile energiei electrice pentru industriile din România se situează (și rămân) printre cele mai ridicate în comparație cu media UE sau cu alte state din regiune.
Potrivit datelor furnizate de Banca Mondială, România deține capacitatea de a produce 75 GW de electricitate în resursele sale acvatice teritoriale. Aceasta ar reprezenta, în esență, de două ori cantitatea de electricitate consumată în prezent în țară.
Dacă am exploata în totalitate potențialul României în apele mării, am putea să ne asigurăm necesarul de electricitate exclusiv din surse eoliene la costuri semnificativ mai reduse. Acest lucru ar contribui la eliminarea sărăciei energetice și ar menține competitivitatea industriei. În plus, am putea și să exportăm întreaga noastră producție curentă de electricitate verde provenită deja din surse hidro, solare sau nucleare.
Conform unui alt studiu, dacă includem și potențialul pe uscat, am putea ajunge efectiv la 123 TWh de electricitate produsă în doar cinci județe din sudul țării.
În concluzie, aceste cinci județe din sudul României ar putea deveni echivalentul unei „Arabii Saudite a eolianului”, având un potențial imens de producție de energie de acest tip, se arată într-o analiză publicată pe site-ul Fundaţiei Friedrich Ebert Stiftung.
România are nevoie de o relansare a transportului feroviar
Unul dintre motivele principale ale congestiei crescânde în traficul rutier din România este scăderea semnificativă a transportului feroviar, atât pentru mărfuri, cât și pentru călători. Această tendință plasează transportul feroviar sub nivelul unor țări mai puțin dezvoltate economic, cum ar fi Ucraina.
Un tren emite mult mai puține substanțe poluante în comparație cu 15 camioane. În 2003, raportul dintre transportul feroviar și cel rutier de mărfuri era de aproape două ori mai mare în favoarea celui feroviar (1,87). În 2019 s-au transportat 3.183 de mii de tone pe calea ferată și 3.079 de mii de tone pe drumurile publice.
În Europa, electrificarea rețelelor feroviare a dus la o scădere cu 66% a emisiilor produse de transportul feroviar. Deși încă există trenuri cu locomotive diesel, transportul feroviar contribuie în total cu doar 0,5% la emisiile totale ale sectorului de transport european.
În România, sectorul transporturilor reprezintă o excepție, înregistrând o creștere semnificativă a emisiilor, cu 59% față de nivelul din 1990, în timp ce celelalte sectoare au înregistrat o reducere a emisiilor.
O prioritate crucială ar trebui să fie accelerarea procesului de electrificare a cel puțin 1.000 de kilometri de căi ferate strategice, utilizând exclusiv surse de energie curată. Această mișcare ar aduce nu doar o reducere semnificativă a poluării, ci ar transmite și un mesaj puternic către lanțurile globale de valoare, subliniind angajamentul României față de sistemele feroviare cu emisii aproape zero.
Implementarea acestui proiect ar reprezenta o inițiativă națională de amploare pentru a ne pregăti pentru un viitor complex din punct de vedere energetic, de securitate și climatic.
Orașe cu creștere gestionată în mod sustenabil, pentru a nu deveni eșecuri urbanistice
Orașele devin atrăgătoare atunci când sunt concepute ca spații pentru oameni, punând accent pe nevoile și confortul locuitorilor, nu doar pe mașini sau pe dezvoltarea imobiliară de mari dimensiuni.
Efectele creșterii economice din România sunt vizibile cu ochiul liber în orașele considerate a fi „câștigătoare”. Cu toate acestea, chiar și în cele mai luxoase cartiere din Cluj sau București, situația vieții de zi cu zi poate fi afectată de probleme precum poluarea, congestionarea traficului și stresul cotidian. Acest lucru este valabil și pentru orașele aflate în declin, unde astfel de probleme pot fi chiar mai accentuate.
Extinderea benzilor de circulație, construcția de autostrăzi suspendate și amenajarea parcărilor supraetajate sunt soluții care se confruntă cu multiple obstacole. În primul rând, aceste proiecte devin din ce în ce mai puțin fezabile deoarece fondurile europene destinate lor sunt în scădere sau chiar nu mai sunt disponibile.
În această panoramă distopică caracterizată de navete stresante, costuri ridicate și izolare socială, prioritățile ar trebui să se axeze pe implementarea unor reguli clare. Astfel, fiecare nou cartier ar trebui să includă cel puțin o grădiniță și o școală primară, să dispună de trotuare fără mașini și să ofere transport public curat și climatizat la intervale regulate către zonele urbane și periurbane unde se concentrează locurile de muncă și afacerile.
Adoptarea unei orientări către transportul public ar reduce semnificativ necesitatea utilizării mașinilor personale, transformându-le în simboluri de statut social costisitoare sau mijloace de transport pentru escapadele de weekend în afara orașului.
Vă invităm să citiți mai multe informații pe această temă, CHIAR AICI.
