intampinat pe militarii americani, cu cativa ani in urma, la prima lor descindere pe aeroportul militar de la Graf-Ignatievo, al vecinilor nostri bulgari. In egala masura, cred ziaristii de la Christian Science Monitor si Air Force Magazine, imaginea de mai sus poate servi foarte bine drept portret-robot al tuturor bazelor aeriene mostenite de tarile est-europene de la decedatul Tratat de la Varsovia. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat, atat in Bulgaria, cat si in Romania, care si-au pus la dispozitie infrastructura militara pentru operatiunile din Kosovo, Afganistan si Irak. Baracile au fost vopsite, utilitatile au fost modernizate, s-a mai construit o pista de rulare ici, o incinta de depozitare colo, guvernul a mai scos bani pentru inlocuirea sistemelor de navigatie si comunicatie, americanii au mai construit un drum de acces.A face insa din facilitatile militare de la Kogalniceanu ori din cele de la Sarafovo (Bulgaria) niste baze NATO cu caracter permanent presupune transformarea lor radicala. In mod normal, sustin expertii de la Washington, ar trebui demolat cam tot ce exista in jurul pistelor, dupa care ar urma reabilitarea acestora si, in fine, constructia unor baze noi.Costul de referinta pentru instalarea unei asemenea baze aeriene – cu doua escadrile a cate 24 de avioane tactice si un total de 3.000 de militari – este de 500 milioane de dolari. Reamplasarea fortelor aeriene americane din Europa in baze noi din Romania, Polonia, Bulgaria si, eventual, Letonia ar implica investitii de 5,5 miliarde de dolari. In fine, scenariul redesfasurarii in Europa de Est a tuturor 70.000 de militari americani stationati in Germania si, implicit, constructia infrastructurilor necesare s-ar solda cu o factura de 11,7 miliarde de dolari.Cifre de acest gen, care ilustreaza cazuri-limita si exprima costuri maximale, sunt frecvent invocate de criticii planului de reamplasare a bazelor americane in Europa. Cei mai nefericiti sunt primarii oraselelor germane ce gazduiesc baze americane, acestea fiind locul de munca a 15.000 de nemti si figurand in bugetul Pentagonului cu o cheltuiala anuala de noua miliarde de dolari, din care buna parte se duce in economia locala.Cei mai rezistenti sunt specialistii Colegiului National de Aparare din SUA, care adauga la contrargumentele de ordin financiar o lista intreaga de considerente politice si strategice.Cei mai indecisi sunt senatorii americani, care ar prefera sa amane cu un an luarea unei decizii, pentru a se convinge ca planul Pentagonului – prevazand inchiderea unui sfert din bazele de pe teritoriul SUA, a unei cincimi din bazele din Europa, reducerea personalului in bazele ramase si reamplasarea celor mai multe dintre ele in Europa de Est – nu va fi o greseala istorica.