Varșovia cere Germaniei 1,35 miliarde de euro pentru ravagiile invaziei naziste. Dar Polonia a grațiat Germania în 1953, angajament luat de guvernele democratice ulterioare. Polonia a pierdut 5,2 milioane de locuitori ca urmare a acțiunilor naziștilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Populația a scăzut de la 35,1 milioane de oameni în 1939 la 23,9 milioane de oameni în 1946. În plus, 590.000 de persoane au rămas cu diferite tipuri de dizabilități.

Populația Poloniei nu a atins dimensiunea de dinainte de război până în 1978. De asemenea, ca urmare a războiului, țara a pierdut 77.900 de kilometri pătrați din teritoriul său. Acestea sunt date dintr-un raport al Partidului Lege şi Justiţie (PiS), la putere în Polonia, și care servește drept bază pentru cererea oficială de reparație care urmează să fie trimisă Germaniei.

Guvernul polonez va cere celui german o compensație financiară în valoare de 6 miliarde de zloți (aproximativ 1,35 miliarde de euro). Aceasta este, potrivit raportului, valoarea pagubelor cauzate de invazia nazistă.

„Este o sumă mare, dar având în vedere că despăgubirile de război sunt plătite zeci de ani, economia germană va putea face față. Nu va fi o povară mare și putem spune că este realist”, a declarat săptămâna trecută liderul partidului, Jaroszlaw Kaczinski, în timpul prezentării raportului.

„Este timpul să punem această problemă pe agenda relațiilor germano-polone… scopul, probabil pe termen lung, este să primim despăgubiri pentru tot ce ne-au făcut Germania și națiunea germană între 1939 și 1945”, a spus Kaczinski. Potrivit acestuia, multe țări din lume au primit compensații, deși mici, dar nu și Polonia.

Polonia cere Germaniei peste 1 miliard euro despăgubire pentru ravagiile făcute în timpul al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost traumatizant pentru Polonia. Pe lângă milioanele de oameni care și-au pierdut viața, orașele poloneze au fost distruse și 80% din clădirile importante au fost reduse la moloz. Suma tuturor acestor lucruri a dus la un sentiment de indignare față de însăși identitatea națiunii. Sentiment care a crescut odată cu dictatura (via Moscova) pe care au suferit-o până în 1989.

Documentul pe care PiS îl arată acum este format din trei volume. Primul conține o estimare a pierderilor materiale și nemateriale ale Poloniei în timpul războiului; al doilea, documentarea fotografică a atrocităților de război; iar al treilea volum enumeră crimele comise de naziști în Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Arkadiusz Mularczyk, responsabil cu pregătirea raportului, asigură că rezultatul activităților Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a redus la jumătate capacitățile poloneze de a crea bogăție. Cifra provine din calculul său „parțial” al pierderilor demografice și materiale.

„În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia a suferit cele mai mari pierderi în comparație cu populația totală și bogăția națională a tuturor țărilor europene… Prejudiciul a fost cauzat nu doar de războiul în sine, ci și de politica de ocupație germană”, explică Mularczyk.

Într-o altă cruciadă populistă și naționalistă, Lege şi Justiţie (PiS), partidul de guvernământ din Polonia, vrea ca Germania să plătească pentru distrugerea imensă cauzată de nazism. Mișcarea trebuie pusă în context: Varșovia este în conflict cu Uniunea Europeană și prin extensie cu Berlinul. Dar, poate că este deja târziu; poate că sunt deja închise căile legale pentru aceste noi reparații.

Pentru că Polonia „iertase” deja Germania. Pentru început, în 1945 s-a convenit ca țara să primească 15% din despăgubirile acordate Uniunii Sovietice de Germania (în jur de 1.500 de milioane de dolari în 1945, care astăzi ar fi în jur de 24.400 de milioane de euro).

Chestia a fost complicată. În perioada în care a primit aceste transferuri din URSS, Polonia a fost nevoită să trimită în această țară milioane de tone de cărbune la prețuri foarte reduse. Ani mai târziu, în 1953, guvernul comunist al Poloniei a semnat o declarație de renunțare la cererile de reparație. S-ar putea argumenta că acest compromis este invalid pentru că s-a ajuns la el în vremuri nedemocratice, sub controlul Moscovei.

Dar problema actualului executiv polonez este că declarația din 1953 a fost confirmată ulterior de primul guvern democratic al lui Tadeusz Mazowiecki (1989-1991) și de cele succesive — Leszek Miller (SLD) în 2004 și Beata Szydlo (PiS) în 2017—. Și la asta se referă Berlinul când este întrebat despre revendicările poloneze.

Germania consideră ca și-a plătit „datoria” în 1953

Ministerul german de Externe consideră că problema reparațiilor a fost „soluționată” din 1953: Polonia a renunțat la ele. „Acesta este unul dintre fundamentele ordinii europene actuale. Germania își menține responsabilitatea politică și morală pentru al Doilea Război Mondial”, a declarat un purtător de cuvânt al ministerului pentru Reuters .

Cu Varșovia și Berlinul aproape în dezacord, gestul fostului cancelar german, Billy Brandt, care în 1970 a vizitat capitala Poloniei și a îngenuncheat, spre surprinderea tuturor, în fața monumentului victimelor celui de-al Doilea Război Mondial, este departe. Trecuseră douăzeci și cinci de ani de la sfârșitul războiului și Brandt a fost primul șef de guvern al Republicii Federale Germania (RFG) care a pus piciorul pe pământul polonez.

Gestul istoric – pe care Germania l-a amintit ani mai târziu pe o monedă de 2 euro – a deschis calea reconcilierii dintre cele două țări. Și totuși, Polonia de astăzi îl critică ca fiind insuficient, relatează 20minutos.