Oficialităţile poloneze au schimbat tonul de discuţie cu Fondul Monetar Internaţional, dorind ca din debitor, să devină creditor. Astfel, Polonia este prima ţară din Europa Centrală şi de Est care devine donor în relaţia cu Fondul, mai ales în perioada în care FMI are nevoie de bani, pentru a împrumuta economiile în nevoie.
Potrivit ministrului de Finanţe polonez, Jacek Rostowski, Polonia vrea să fie donor în relaţia cu FMI, urmând ca această calitate să o deţină la comun cu restul ţărilor europene care vor ajuta Fondul cu un pachet total de 75-100 miliarde dolari. Din această sumă, 1,5 miliarde dolari ar urma să fie contribuţia Poloniei.
„Din pachetul de cel puţin 75 miliarde de dolari pe care UE îl va da, sau probabil că se va ajunge la 100 miliarde, contribuţia Poloniei va fi de 1,5 miliarde de dolari. Să fie foarte clar, nici nu se pune problema de un ajutor al FMI acordat Poloniei. Polonia nu are nevoie de un astfel de ajutor. Situaţia este viceversa”, a declarat ministrul.
El a mai precizat că „referitor la deschiderea unei linii de credit a Poloniei la FMI. Această mutare este necesară pentru a spori credibilitatea statului pe pieţele internaţionale, dar nu avem nevoie chiar să retragem bani. Nu avem nevoie de un ajutor de la FMI aşa cum au nevoie alte ţări aflate într-o situaţie economică dificilă. În cel mai bun caz, susţinerea FMI ar fi unul la nivel de încredere, în niciun caz de bani. Polonia nu are nevoie de ajutor financiar, ci de un martor credibil care să îi întărească propria credibilitate. FMI este un astfel de martor, dar atât. Să facem odată diferenţa între ţări precum Ucraina care au nevoie de un ajutor financiar de la FMI şi Polonia care nu are nevoie de banii FMI-ului. FMI are nevoie de banii noştri„.
Potrivit şefului FMI, Dominique Strauss-Kahn, instituţia internaţională a pregătit pentru ţările emergente cu istoric bun şi economii solide un pachet special de servicii, numit „linie de credit flexibilă” (flexible credit line). Acest instrument financiar este destinat ţărilor cu probleme pe termen scurt, problema care nu provin din economia proprie ci din presiuni externe.
