Costumașul economiei îngrășate peste noapte cu glutamat de fiscalitate redusă crapă azi pe la toate cusăturile, înainte de a se dovedi croit prea mare pentru un popor cu posibilități atât de reduse.
Salariile cresc, dar scad. Sporurile se dau, dar numai temporar. Contribuțiile sociale se plătesc doar de către angajat, dar uneori și de către angajator. Declarația 600 se depune până mai târziu, dar nu ar mai trebui să fie depusă deloc. Și lista ar putea continua la nesfârșit, alimentată permanent de măsuri necugetate și oportuniste luate de politicieni iresponsabili.
Întregul mediu de afaceri are o singură idee fixă pe care o comunică de zeci de ani puterii executive: politica de stat trebuie caracterizată de predictibilitate! Aceasta este cea mai importantă virtute pe care o așteaptă orice investitor de la o piață. Să-și poată face un business plan pe termen mediu fără să fie lovit de schimbări dramatice. Este singurul lucru pe care niciun guvern, niciodată nu l-a făcut. De ce simte fiecare nouă putere politică nevoia de a reinventa apa caldă? Asta se întreabă astăzi cu stupefacție și oficialii europeni. „Nu înțelegem rațiunea schimbărilor fiscale pe care nu le-a solicitat nimeni!”, auzim vocile perplexe ale Bruxell-ului. Și nu putem spune că s-a înghesuit cineva să ofere o explicație care să stea în picioare. Singurele motivații sunt de natură patriotard-naționalistă, gen să trăiască românii mai bine și să nu ne mai oprească UE să facem autostrăzi. Toți se fac că nu văd cum vasluienii și teleormănenii refuză oferte de muncă preferând să trăiască din ajutoare sociale iar autostrăzile rămân la stadiul de linii trase cu carioca pe hărțile de la Ministerul Transporturilor, în timp ce milioanele de euro se duc pe studii de fezabilitate care trebuie făcute și refăcute permanent.
Astăzi, pe lângă româneasca răzgândeală, generatoare de noi și noi experimente sociale pe pielea românilor, în prim planul activității guvernului a apărut pompieristica. Stingerea incendiilor care apar în toate sectoarele economiei face obiectul muncii tuturor celor care încă mai au creierul la locul lui. Să le dorim succes și să sperăm că focul va rămâne izolat și nu se va întinde la ansamblul economiei. Eu, unul, vă sfătuiesc să nu țineți materiale inflamabile la locul de muncă. Mai pe românește, nu vă lansați în planuri de afaceri pe termen lung. Majoritatea marilor investitori cu experiență asta fac în acest moment. Așteaptă.
Autor: CLAUDIU ȘERBAN, director editorial Capital
Acest articol a fost publicat în numărul 6 al revistei Capital, diponibil la chioşcuri în săptămâna 12-18 februarie 2018
