În vreme ce şomajul atinge, în majoritatea statelor vestice, pragul maxim al ultimelor decenii, anunţurile de angajare în străinătate s-au înmulţit. Care să fie explicaţia?
«Numărul de cereri pentru angajaţi români a crescut în ultimul an», spune Gabriela Hirina, reprezentanta companiei Moving People, specializată în recrutarea de personal sanitar pentru Belgia. Domeniul medical este, de altfel, cel în care se înregistrează cele mai multe cereri pentru angajaţi români, iar statele din care vin acestea sunt, cu precădere, Marea Britanie, Belgia şi Franţa.
A trecut mai puţin de o lună de când Ordinul Medicilor din Hexagon îşi manifestase nemulţumirea privind pregătirea doctorilor români. „Poate nu ştiu la fel de multe precum cei din ţările foarte dezvoltate, pentru că le lipseşte practica din timpul facultăţii şi aparatura evoluată, dar sunt muncitori şi dispuşi să înveţe“, spune Cristina Zamfir, manager în cadrul companiei P&P Conseil, axată pe recrutarea de medici pentru spitalele franceze, în care statisticile arată că deja 12% din totalul personalului provin din România. Şi totuşi, „există în continuare penurie de angajaţi în acest sector, piaţa lor nu este acoperită decât în regiunea pariziană, în restul zonelor existând unităţi care nu reuşesc să facă angajări de ani buni pe anumite specializări“, continuă Cristina Zamfir.
O situaţie asemănătoare se înregistrează şi în Regatul Unit, unde, însă, spune Valentin Porubin, reprezentant pe piaţa locală al uneia dintre companiile europene de recrutare de medici, IMS, angajatorii nu se plâng niciodată de calitatea personalului venit din România. „Medicii cu care lucrăm nu sunt neapărat tineri fără experienţă, ci buni profesionişti care nu îşi găsesc locul pe piaţa domestică, nici măcar la ţară, fiind vorba de oameni cu specializare, care nu au ce căuta într-un dispensar. Aşa că acceptă să plece, chiar şi pe posturi inferioare. Şi, de cele mai multe ori, după şase-opt luni de practică, primesc referinţe şi ajung pe specializarea lor“. Au existat, totuşi, şi nemulţumiri, dar venite din partea medicilor trimişi, nu a angajatorilor: „Cele mai dificile cazuri le-am avut cu stomatologii, care, pentru că au venituri foarte bune şi aici, sunt foarte pretenţioşi. Oricum, eu asta nu pricep: sunt dentişti care câştigă fabulos aici, 5.000-6.000 de euro pe lună, şi totuşi vor să emigreze.“
Expert financiar, caut post de bonă
Cazul acesta este, totuşi, unul izolat. De cele mai multe ori, cei care au ales să plece în ultima vreme sunt victimele disponibilizărilor, care au rămas fără nicio sursă de venit şi nu caută o cale rapidă de îmbogăţire, aşa cum se întâmpla până acum în cele mai multe cazuri, ci una pentru supravieţuire. „În anii trecuţi, în topul cererilor erau posturile din servicii, care presupuneau bacşiş şi tot felul de atenţii. Acum, sunt preferate joburile care aduc un venit stabil, chiar dacă destul de redus“, spune directoarea generală a firmei clujene Belrao Group, Ramona Crişan. „Ca rezultat al concedierilor în masă, de multe ori neaşteptate, a crescut foarte mult, din păcate, cererea pentru posturi necalificate din partea persoanelor cu calificare înaltă“, adaugă ea, exemplificând că „sunt persoane cu 20-30 de ani de experienţă în domeniul financiar care au aplicat pentru posturi de bone în Canada şi pe care a trebuit să le refuzăm pentru că nu aveau calificarea necesară“.
Inginerii au de lucru în toată Europa
Nu numai hărnicia şi perseverenţa angajaţilor români îi îndeamnă pe angajatorii străini să apeleze la ei. „Aceste pieţe se confruntă, în pofida crizei, cu o mare lipsă de angajaţi calificaţi. De exemplu, în Germania se spune că este încă un gol de circa 12.000 de ingineri, tocmai într-o perioadă în care companiile au decis să se orienteze puternic spre cercetare, ca măsură antirecesiune. Este motivul pentru care la firmele din domeniul auto se concediază masiv angajaţi din producţie, dar a crescut numărul de posturi din cercetare şi dezvoltare, firmele grăbindu-se să introducă produse noi, motoare inovative cu consum redus sau bazate pe alţi combustibili, de exemplu“, spune Thomas Wendel, General Manager al firmei de consultanţă tw.con, specializată în recrutarea de personal calificat pentru ţările scandinave şi cele de limbă germană.
Apoi, pretenţiile financiare scăzute sunt un alt argument încă valabil.
„În domenii unde e nevoie de forţă de muncă necalificată, angajatorii nu găsesc oameni care să se mulţumească cu salariile mici oferite. Având în vedere că o familie cu doi copii primeşte un ajutor lunar de 1.150 euro, plus plata integrală a chiriei, mulţi nemţi preferă să nu muncească, aşa că, în ciuda numărului foarte mare de şomeri, companiile nu găsesc angajaţi. Românii, însă, sunt dispuşi să lucreze pe o mie de euro sau chiar mai puţin“.
Atenţie la ofertele false
Dacă aţi luat decizia de a pleca peste hotare, în primul rând trebuie să aveţi în vedere să negociaţi cu o firmă, nu cu o persoană fizică, întrucât în România acestea nu pot desfăşura activităţi de mediere a forţei de muncă în străinătate. Apoi, pentru a vă asigura că este înregistrată ca firmă de mediere, este preferabil ca, înainte de plata oricărui comision, să vă adresaţi inspectoratului teritorial de muncă. Trebuie, de asemenea, verificată legalitatea companiei din ţara-gazdă, la echivalentul Oficiului Registrului Comerţului din statul respectiv. În cazul ofertelor în agricultură, trebuie să negociaţi plata în situaţia în care, din diverse motive, nu se poate munci: companiile din Marea Britanie, de exemplu, nu sunt obligate să plătească lucrătorii în situaţia în care aceştia nu îşi pot desfăşura activitatea din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.
DETALII:
Citeşte şi Emigrarea este viitorul planetei
